Andrei Valentin Sava

„Rezultatele exportului de fier vechi de la Revoluție și până astăzi”

Scumpirea minereurilor și a oțelului, dar și preocuparea tot mai intensă de reciclare a deșeurilor existentă la nivel mondial au condus la înflorirea comerțului cu fier vechi. Ofertele pentru fier vechi sunt la tot pasul, iar prețurile ajung aproape de 500 de euro pe tonă. În România anului 2012, fierul pare o resursă inepuizabilă, provenită nu din minereurile din munți, ci din construcțiile realizate înainte de 1989. Deșeurile metalice au ajuns astfel să constituie una dintre principalele mărfuri de export ale țării noastre, în cantități duble comparativ cu volumul produselor metalice finite. Aceasta constituie tema declarației mele de astăzi, pentru că doresc să îmi exprim public preocuparea în legătură cu problema combinatelor ajunse la fier vechi, a creșterii pieței ilegale de deșeuri metalice și a exporturilor ilegale din ultimii ani.

Anual, peste 2 milioane de tone de deșeuri metalice sunt exportate din țara noastră, cel mai important punct de ieșire fiind Portul Constanța. Numai în 2010 prin punctul Constanța s-a derulat 93,81% din traficul total. Potrivit datelor Administrației Porturilor Maritime Constanța, traficul total de fier vechi a crescut cu 61,88% în perioada 2005–2010.

În prezent, pentru o tonă exportată de fier vechi se încasează cu cel puțin 100 de euro mai mult decât în țară, la care se adaugă câștigurile rezultate din diferențele de curs valutar. Astfel, de la Revoluție și până astăzi, au ajuns la export peste 30 de milioane de tone de deșeuri metalice, în valoare de peste 14 miliarde de euro.

Utilizarea eficientă și sigură a resurselor globale din punct de vedere al efectului pe care îl au asupra mediului înconjurător contribuie la calitatea generală a vieții, atât pentru noi, dar mai ales pentru generațiile următoare. Multe state europene țin cont de faptul că resursele naturale sunt limitate și se obțin prin costuri mari. Producerea de oțel din deșeuri de fier vechi reduce simțitor poluarea mediului, de asemenea, reciclarea fierului vechi conduce la economisirea de energie și materii prime. Țările occidentale ale UE au înțeles că reciclarea fierului vechi duce la reducerea potențialului de poluare a aerului cu până la 86% și a potențialului de poluare a apelor cu până la 76%, datorită faptului că minereul de fier are un conținut mare de sulf. De cealaltă parte, în România, o mare parte din privatizările făcute în ultimii 22 de ani au avut drept unic scop vânzarea la fier vechi a celor mai multe dintre utilajele dobândite de noii proprietari.

Astfel, în prezent, industria autohtonă de dinainte de 1989 s-a ales atât cu închiderea a sute de fabrici, care au fost privatizate sau lichidate, cât și cu uzine și combinate abandonate sau demolate cu totul sau cu linii de producție scoase din uz. Cea mai mare parte a utilajelor și instalațiilor a fost dezmembrată, tăiată bucăți și vândută drept fier vechi, însă numai o parte din fierul scos din zonele industriale figurează în acte. Marii păpușari ai privatizărilor din industria românească au acaparat fabrici și au făcut uz de toate armele pentru a le duce la fier vechi. Pentru că acțiunea se petrece pe domeniul privat și nicio autoritate nu cântărește efectiv transporturile care ies de pe porțile uzinelor, hale imense și clădiri au fost desființate la propriu.