Marian Ghiveciu

„Riscuri și vulnerabilități în planul securității alimentare”

Deși previziunile organizațiilor internaționale sunt destul de divergente, se prognozează totuși că la nivelul anului 2050 vom fi circa 9 miliarde de locuitori. Previziunile Institutului Național din Franța (INED) relevă că, în 2025, populația globală se va înmulți cu încă 1 miliard de locuitori, iar Organizația Națiunilor Unite prognozează că în anul 2100 populația lumii va atinge 10 miliarde.

Trendul va determina creșterea numărului persoanelor care suferă de foame, iar încălzirea globală va încetini măsurile de remediere a acestei situații.

Pentru a asigura hrana populației existente și a celei prognozate, este necesar să crească substanțial resursele

alimentare, punându-se accent pe valoarea materialului biologic utilizat în agricultură, cu potențial de producție ridicat, chiar specializat pe trebuințele omului modern, dar cu condiția respectării regulilor agrotehnice și de mediu.

A hrăni omenirea reprezintă o problemă foarte spinoasă și de mare responsabilitate, întrucât creșterea demografică are loc în sudul planetei. Hrănirea acestei populații ridică probleme deosebite, pentru că această creștere demografică se plasează în regiuni unde deja domnește foametea cronică și unde schimbările climatice în rău sunt mai pronunțate.

Problemele de mediu se vor acutiza pe parcursul secolelor.

Desigur, este greu de asigurat hrana pentru o asemenea populație prognozată, mai ales în condițiile reducerii producției agricole din cauza încălzirii globale. Suntem acum atât de aproape de prăpastie, încât s-ar putea oricând să survină un colaps alimentar, din cauza stocurilor scăzute de cereale și a volatilității climatice în creștere.

Încălzirea globală generează criza alimentară. Se știe că ridicarea temperaturii medii cu un grad Celsius peste temperatura optimă a anotimpului reduce producția de cereale cu 10%.

În timp ce temperaturile cresc, cantitățile de apă se micșorează, deoarece fermierii folosesc apa pentru irigat. Se știe, de asemenea, că agricultura consumă 70% din apa utilizabilă a lumii, în unele părți chiar 90–95%.

În timp ce pământul (solul) și apa dispar, temperatura pământului crește și criza alimentară în lume se adâncește. Ca urmare, apare o geopolitică periculoasă a insuficienței hranei.

O soluție eficientă pentru rezolvarea provocărilor relatate o constituie extinderea suprafețelor ocupate cu vegetație forestieră.

Cercetările au pus în evidență următorul scenariu: dacă s-ar extinde suprafața pădurilor la nivel global cu circa 600–800 milioane hectare, cu un ritm anual de circa 600–800 mii hectare timp de 10 ani, atunci ar fi posibil să fie stocată întreaga cantitate de carbon de la toate sursele. Se știe, de asemenea, că rezervele de teren disponibile pentru împăduriri la nivel global se ridică la peste 1 miliard de hectare.