Marius Cristinel Dugulescu

„Riscurile și oportunitățile reglementării activității de lobby în România”

Activitatea de lobby se definește ca fiind aceea de comunicare, promovare a unui interes legitim și legal al unei persoane juridice, al unei organizații neguvernamentale cu scopul declarat și bine determinat de influențare a deciziei publice, în procesul legislativ și de reglementare.

În aparență, nevoia legiferării activității de lobby în România este irecuzabilă, dar trebuie să admitem faptul că acest concept este profund alterat de o diversitate de practici nelegitime, care concurează cu forme de corupție instituționalizate. De aceea, trebuie să privim cu prudență și înțelepciune modelul de reglementare a unei astfel de legi în mediul economic și social românesc.

Riscul major al reglementării activității de lobby în România, în acest moment, este în strânsă conexitate cu lipsa de maturitate și cu deficiențele structurale existente în dialogul pertinent cu autoritățile publice, astfel încât o potențială lege a activității de lobby ar putea fi interpretată ca o sursă potențială de corupție, și nu ca o activitate de reprezentare a unor interese _ab initio_ legitime.

Legiferarea lobby-ului se poate produce doar după consultări constante și substanțiale cu organizațiile nonguvernamentale specializate în domeniu, cu firmele de

consultanță, cu reprezentanții marilor companii, pentru a impune un cadru legislativ adecvat și bine consolidat acestei probleme sociale.

Activitatea de lobby trebuie să se diferențieze de traficul de influență, de presiunea ilegitimă a diverselor grupuri de interese economice sau politice, și mai ales trebuie profund profesionalizată, fiind practicată de experți în drept, finanțe, marketing, care pot formula argumente solide în favoarea unei decizii de interes public.

În România, conotația negativă a industriei de lobby/advocacy derivă din eludarea oricăror principii etice de către unele grupuri de interese, care își descalifică din start promovarea acelui obiectiv care contravine interesului public, binelui comun. Activitatea de lobby lipsită de aplicații etice eșuează lamentabil în zone obscure ale corupției sau traficului de influență în domeniul achizițiilor publice, energiei, sectorului companiilor de stat sau în domeniul regimurilor concurențiale.

Activitatea de lobby/advocacy reprezintă un punct forte în orice democrație consolidată care a reglementat în mod adecvat dialogul instituțional dintre autoritățile publice, dintre firma de lobby și decident. Dar în actualul context românesc, distincția clară și bine determinată dintre corupție, trafic de influență, promovarea nelegitimă a intereselor particulare ca fiind interese publice trebuie articulată și reglementată cu maximă prudență și profesionalism pentru a nu crea o lege în contratimp și mai ales în contra interesului public, prin interpretările eronate impuse textului legal neșlefuit.