Gheorghe Ana

„România 2020”

În urmă cu ceva timp am participat la o dezbatere pe tema „Implicațiile Strategiei Europa 2020 pentru dezvoltarea locală durabilă”, organizată de Institutul de Politici Publice în colaborare cu Ministerul Afacerilor Europene.

Strategia Europa 2020 se dorește a fi atât o evoluție pentru ieșirea din actuala criză, dar și o nouă viziune care să conducă la creșterea ocupării, a productivității și a coeziunii economice, sociale și teritoriale în Europa secolului XXI.

România, ca stat membru al UE, încearcă să-și stabilească țintele strategiei proprii de dezvoltare urmând realizarea acelorași obiective ca și UE, dar la dimensiunile și condițiile interne.

Sunt de urmărit în mod expres din cele cinci obiective două, și anume:

– energia și schimbări climatice (20/20/20), cu cele trei componente, reducerea emisiilor de gaze cu efect de seră, ponderea energiei din surse regenerabile în consumul final și creșterea eficienței energetice;

– promovarea incluziunii sociale, în special prin reducerea sărăciei.

Ambele obiective au valoarea de pornire zero și trebuie să ajungem până în anul 2020 la 20% pentru primul obiectiv, iar pentru al doilea să reducem cu 500.000 numărul de persoane aflate în risc de sărăcie și incluziune socială dintr-un total pe care Guvernul nu l-a precizat exact niciodată și nici nu cred că îl cunoaște!

Instrumentul pragmatic prin care România implementează Strategia Europa 2020 este Programul Național de Reformă

2011–2013, adoptat în ședința de guvern din 29.04.2011 și transmis la Comisia Europeană.

Deși la întocmirea PNR au avut loc consultări bilaterale cu Comisia Europeană, s-au organizat trei mese rotunde destinate priorităților din strategie, cred că nu s-a realizat lucrul cel mai important, și anume „un consens” politic pentru implementarea Planului Național de Reformă.

Lipsa „consensului politic” va face aproape imposibilă atingerea țintelor din strategie. De fapt, astăzi, România, cetățenii ei, plătesc tributul neînțelegerilor politice, al lipsei de consens în dezvoltarea locală durabilă.

Cei 3,7% atrași de România din fondurile europene reprezintă incapacitatea autorităților centrale, dar și lipsa de dialog și consens privind viziunea și obiectivele pe care le avem în acest proces de strategie a Europei 2020.

Bugetul UE pe perioada 2014–2020 va avea la bază Strategia Europa 2020, principalul instrument de creștere a competitivității economice. Ministerul Afacerilor Europene a prezentat Guvernului Boc 100 proiecte de investiții. Guvernul Boc a fost de acord și a acceptat adoptarea sau prezentarea unei liste cu o sută de proiecte majore, prioritare pentru România.

O idee foarte bună, dar care scade în importanță dacă această listă nu este acceptată de întreaga clasă politică. Este foarte important acest lucru pentru a se elimina arbitrariul și clientelismul politic, este foarte important pentru a nu fi uitată prin sertarele viitoarelor guverne, este foarte important pentru toți românii care trebuie să cunoască și să spere la un viitor mai bun.