Corneliu Mugurel Cozmanciuc

„România a devenit un gater uriaș”

La începutul secolului 19, România era 80% acoperită de pădure, iar acum mai avem aproximativ 30% păduri și suntem sub media statelor din Uniunea Europeană.

Principalele cauze ale tăierilor ilegale de arbori în România sunt: existența a 500 mii hectare de pădure neadministrate, unde nu există pază a pădurilor, inexistența unor date clare asupra a cât se taie în România, pregătirea incompletă în anumite cazuri a personalului silvic, lipsa de cooperare între domeniul silvic și alte instituții, existența mai multor forme de valorificare a lemnului, fără un sistem de monitorizare bine structurat, și mai ales indiferența factorului politic.

Potrivit unor studii referitoare la fondul funciar, în România există suprafețe întinse cu terenuri degradate, cele mai multe fiind situate în zonele de deal și de munte, unde nu există campanii de împăduriri. În aceste condiții, nu trebuie să mire pe nimeni apariția fenomenelor extreme, precum alunecările de teren tot mai dese, temperaturile toride vara, inundațiile, în care mor în fiecare an oameni, dispariția unor specii de plante și animale, deteriorarea calității solului sau deșertificarea.

Harghita, Bacău, Neamț, Suceava, Alba, Argeș, Maramureș, Bistrița sunt județele în care mii de hectare au fost rase de pe fața pământului. Ne tăiem pădurile pentru lemnul care aduce bani peste noapte. În zonele sărace ale țării, lemnul este folosit ca monedă de schimb pentru ziua de mâine, oamenii săraci riscându-și libertatea în schimbul câtorva milioane de lei și făcând pușcărie.

De cealaltă parte a baricadei se găsesc bogații pădurilor, cei pentru care lemnul nu mai este o simplă monedă, ci miza unor afaceri cu adevărat înfloritoare.

Industria din spatele tăierilor abuzive este foarte bine structurată. De la documentele false care asigură un transport de lemn ilegal și până la prelucrarea acestuia prin instalații de debitat neînregistrate, totul funcționează foarte „bine”. O altă problemă o reprezintă defrișarea zonelor protejate de lege și a rezervațiilor naționale.

Din păcate, de cele mai multe ori nu se întâmplă nimic fără știrea autorităților: primărie, poliție, inspectori silvici.

Apelul meu este clar! Trebuie să găsim soluții pentru îmbunătățirea protecției pădurilor și gestionarea durabilă a acestora, ca reacție la procesul actual de degradare și de reducere a biodiversității lor.

Am putea „înverzi” România prin acțiuni simple, dar care au un efect benefic asupra mediului. Nu este greu să creăm adevărate culoare verzi. Acestea pot fi de-a lungul oricărui drum național sau cale ferată.

Dar, mai presus de toate, este foarte important să găsim mecanismul de control intern care să înlăture jaful din acest domeniu! Cred cu tărie că, pe lângă acesta, trebuie realizat un sistem armonizat și cuprinzător de monitorizare a pădurilor la nivelul României, care să includă raportări continue și obligatorii privind împădurirea, reîmpădurirea și valorificarea pădurii în interesul național.