Silviu Nicu Macovei

„România a început la Iași. Unirea a început cu Basarabia!”

Acum un secol, în ziua de 27 martie, Basarabia revenea la Țara-Mamă, după ce a fost ruptă din teritoriul Moldovei, iar românii de aceiași limbă și credință au fost separați de istorie, de o parte și de alta a Prutului. Gestul reunirii tuturor moldovenilor a fost unul de mare curaj, animat de idealul unei Românii mari, țară a tuturor românilor. Această dorință, a cărui început a fost în 1859, la Iași, Unirea Moldovei cu Țara Românească, va fi fost împlinită la Alba Iulia, la 1 decembrie 1918.

În aceste zile, la rândul nostru, vorbim cu mult curaj nu despre un nou ideal de unire a Moldovei cu România, ci exact despre același vis dintotdeauna, cel al reîntregirii tuturor teritoriilor noastre. Românii de pretutindeni doresc acest lucru prin dreptul lor natural de a viețui în aceeași țară, fii ai aceluiași neam, ai aceleași sfinte credințe în Dumnezeu!

Acum, în anul Centenarului, România își asumă strângerea relațiilor cu Republica Moldova la un nivel care nu a mai fost vizat de zeci de ani. Obiectivele asumate ale Guvernului țării noastre presupun intensificarea sprijinului direct, prin proiecte de investiții în domeniul energiei și al transporturilor.

În privința infrastructurii, România se va angaja la finalizarea gazoductului Iași–Ungheni-Chișinău și la investiții în liniile electrice și poduri. În același timp, vor fi derulate și proiecte în domeniul social, cum ar fi extinderea SMURD pe tot teritoriul Republicii Moldova, în domeniul sănătății, în domeniul educației, al culturii, dar și în cel al formării elitelor prin bursele de studii.

Această apropiere a României de Republica Moldova înseamnă pași concreți, reali, pentru a ne regăsi reuniți într-un ideal al democrației, al prosperității și al dezvoltării, sub umbrela Uniunii Europene. Este de netăgăduit rolul esențial pe care noi trebuie să ni-l asumăm în integrarea europeană a Republicii Moldova.

Aminteam mai înainte faptul istoric prin care țara noastră a început practic, la Iași, în 1859, când s-a înfăptuit actul de unire al statului modern, România. Atunci Iașiul era capitala administrativă, academică și culturală, un centru adevărat al coagulării idealurilor românești. Este suficient să ne uităm pe harta vremurilor de atunci, ca să înțelegem că Iașiul era punctul în care convergeau energiile și aspirațiile românilor.

Tot Iașiul a fost capitala de război, atunci când, în Primul Război Mondial, Casa Regală și Guvernul și-au găsit refugiu pentru a gestiona o țară ocupată de armate străine. Efortul de a susține trupele române, lupta cu tifosul, administrarea statului, pe toate acestea le-a dus cu succes Iașiul, oraș aflat sub bombardament.

Acum, când vorbim despre apropierea fraților de pe ambele maluri ale Prutului, de unire în context european și de reîntregire, consider că Iașiul trebuie să fie din nou punctul de convergență a împlinirii tuturor acestor dorințe. Iașiul trebuie să devină centrul administrativ, cultural și economic care să gestioneze toate aceste relații cu Republica Moldova.