Ion Eparu

„România are nevoie de o nouă Lege a educației”

Încă de la începutul mandatului de parlamentar, am susținut cu tărie faptul că Legea nr. 1/2011, Legea educației naționale, prezintă numeroase lacune ce nu au făcut decât să destabilizeze și mai mult un sistem educațional deja greu încercat. Efectul natural pentru această stare de fapt este o avalanșă de modificări la această lege, care, analizate în cadrul Comisiei pentru învățământ, știință, tineret și sport, ne-au oferit o imagine nu tocmai optimistă asupra standardelor la care se ridică educația națională în România, cel puțin din punct de vedere legislativ.

Este, așadar, o certitudine faptul că învățământul românesc are mare nevoie de schimbare. Important este când și cum o facem. Problema pe care o ridic astăzi în fața dumneavoastră se referă la un moment-cheie de decizie: vom continua cu modificări peste modificări la un cadru legislativ oricum contestabil sau ne asumăm o nouă strategie pentru educația din România și, implicit, o nouă Lege a învățământului?

Practica din Comisia de învățământ a Camerei Deputaților, dar și reacțiile concrete din teritoriu, de la diferite niveluri ale procesului educativ, au demonstrat că intervențiile sporadice, pe articole, la actuala Lege a educației nu fac decât să aducă derută, lipsă de predictibilitate și perturbări semnificative în sistem. Am primit chiar semnale că există riscul unor percepții legate de faptul că o parte dintre modificări ar favoriza doar anumite categorii implicate în procesul educativ. În acest context, personal susțin că avem nevoie de o nouă Lege a educației naționale, care să ofere o imagine actualizată a învățământului și, în același timp, să cumuleze cerințele și nevoile tuturor celor implicați.

În calitate de parlamentar, am primit solicitări în acest sens de la toți cei implicați, deficiențele sistemului fiind resimțite din plin în practica de fiecare zi. Din postura de cadru didactic, am experimentat, la rândul meu, modificările procesului educațional și multe dintre ele mi-au lăsat un gust amar, obligându-mă astăzi să lupt pentru un cadru legislativ coerent în învățământul românesc. În același timp, trebuie să spun că, fiind vorba despre o lege cu un impact social deosebit, numai o analiză generală, la nivel național, obiectivă și detaliată, fără presiunea timpului, va reuși să înglobeze atât așteptările elevilor, părinților, cât și pe ale cadrelor didactice, aducând astfel schimbări benefice.

Pentru că soluționarea problemelor de fond ale sistemului educațional nu poate surveni decât printr-o consultare a celor care, zilnic, se confruntă cu dificultățile apărute odată cu intrarea în vigoare a Legii nr. 1/2011, este, de asemenea, necesar ca noul proiect al Legii educației naționale să fie o perioadă îndelungată de timp în dezbatere publică, pentru ca pe baza reperelor oferite de practicienii sistemului, la nivel parlamentar, împreună cu toate categoriile profesionale implicate, să identificăm și să punem în aplicare cele mai bune măsuri, astfel încât să asigurăm un nivel educațional ridicat și să sprijinim formarea profesională și personală a tinerilor.