Gheorghe Ciobanu

„România are nevoie de reducerea nivelului comisioanelor bancare”

Dezbaterea generată în ultima perioadă cu privire la comisioanele bancare arată faptul că, la nivelul societății românești, există un clivaj extrem de mare între viziunea bancherilor și ceea ce așteaptă oamenii simpli de la serviciile oferite. Această nemulțumire, încă latentă, este rezultatul lipsei de adaptare a managerilor instituțiilor de finanțare la realitățile sociale și economice ale României, comisioanele bancare fiind un simptom extrem de clar în acest sens.

În opinia mea, este anormal să existe comisioane bancare de 1,2%–1,3% la carduri de debit, unde bătrânii își încasează pensiile. Un asemenea „impozit” perceput de

bancă este greu de suportat, chiar și pentru angajații simpli sau cei cu venituri ceva mai mari, pentru că presupune un spor nedorit de cheltuieli pentru client. Nu e de mirare deci că mai puțin de jumătate dintre români dețin carduri de debit și că doar 25% din aceștia le și folosesc pentru cumpărături. Prin aceste comisioane mari, bancherii și-au limitat foarte mult piața și fac dificilă relația cu clienții, care se simt de la lună la lună taxați inutil. Așa se face că foarte mulți preferă să eludeze sistemul bancar în întregul său.

Aceste comisioane bancare reprezintă un procent consistent din veniturile băncilor, contribuind direct la profit, pentru că există costuri mici, în raport cu serviciul oferit. Practic, avem de-a face cu o taxare excesivă pentru costurile pe care aceste servicii le presupun. De aici și neîncrederea dintre client și bănci și nevoia unei suprareglementări. Dacă românii ar simți că băncile nu îi „jupoaie”, cu siguranță ar prefera în mult mai mare măsură să economisească și să se folosească de serviciile bancare. Poate, dacă s-ar fi înțeles acest lucru, nu ar mai fi fost necesar un act normativ care să limiteze tranzacțiile în numerar.

Susțin deci importanța reducerii acestor comisioane la un nivel acceptabil (0,2%–0,3%) înainte de aplicarea unor directive europene. În condițiile în care numărul creditelor neperformante în România este în creștere, logica primară dictează să se reducă foarte mult costurile pentru serviciile bancare, pentru a reduce astfel presiunea existentă pe populație. Această măsură ar fi și în interesul bancherilor, tocmai datorită faptului că s-ar mări numărul utilizatorilor de servicii bancare și s-ar reduce nivelul împrumuturilor neperformante sau al activelor toxice. Nu este deci un demers împotriva instituțiilor financiare, ci unul care vine să pună în echilibru realitățile sociale și economice cu serviciile bancare.