Andrei Dominic Gerea

„România austeră – proiect portocaliu de coșmar”

După decernarea premiilor, aleșii neamului portocalizat în cuget și simțiri, în acele entuziaste și fastuoase campanii ale PDL sau ale președintelui Băsescu, a sosit la un moment dat și clipa în care țara a trebuit să afle că se îndreaptă spre faliment și că cifrele și promisiunile efervescente ale acestora s-au evaporat instant, iar consecințele acestor minciuni, tergiversate mult prea mult timp și, mai ales, lipsa oricăror măsuri coerente până în vara anului trecut, i-au condamnat tot pe români să suporte calvarul austerităților feroce.

Atunci a fost pus la cale și cumplitul plan de austeritate gândit și elaborat de președintele Băsescu și executat automat de premierul Boc, care nu a făcut altceva decât să pună pe jar și să îmbolnăvească întregul spectru social și economic: tăieri de salarii cu 25% și reduceri de venituri ale salariaților cu 40%, micșorări sau impozitări de pensii, creșteri peste noapte de TVA, de la 19 la 24%, reduceri de indemnizații pentru mame sau persoane cu handicap, copii asistați și alte categorii, măriri de taxe și impozite, impozitarea suplimentară a persoanelor care obțin venituri din activități independente, interzicerea cumulării pensiei cu salariul și împiedicarea pensionarilor să-și completeze veniturile pârjolite, recalculări de pensii și reducerea drastică a acestora și bulversarea definitivă a pensionarilor din toate domeniile.

Care a fost oare rațiunea acestor drastice măsuri, cele mai grele luate în vreo țară europeană, dacă efectele benefice asupra economiei nu reușesc să-și facă apariția în niciun domeniu, chiar dacă președintele și premierul în funcție, la fiecare apariție televizată, susțin cu totul altceva? Am ieșit din criză de 100 de ori până acum în opinia dumnealor, vehiculată în fiecare lună și retractată ulterior, când un dezastru sau altul își mai făcea simțită prezența asupra economiei sau a buzunarelor salariaților, pensionarilor, mamelor sau bolnavilor. Domnii Băsescu și Boc ne anunțau aproape zilnic că România se îndreaptă cu succes spre calea cea bună, dar rezultatele s-au reflectat mereu invers în viața românilor în ceea ce privește șomajul real, inflația, prețul carburanților și al alimentelor, arieratele, reducerile masive de personal, creditarea și falimentele în masă...

De ce domnul Jeffrey Franks, negociatorul-șef al FMI, a afirmat, recent, că Fondul este dezamăgit de faptul că nu s-a reușit relansarea economiei, iar domnii Băsescu și Boc se fac că nu aud și ne vorbesc din nou, senini, despre ieșirea din criză și partea plină a paharului economiei românești?

Cât timp vor mai trebui românii să suporte tot acest plan de coșmar al domnului Băsescu și al guvernelor Boc, dacă incapacitatea lor dovedită și amatorismul care au dus la haosul actual nu reușesc decât să amplifice din ce în ce mai tare lanțul vicios al dezastrului economic și social?