Cristian Rizea

„România, dependentă de împrumuturi externe?”

După ce am fost asigurați că sumele împrumutate în 2009 de la Fondul Monetar Internațional și Comisia Europeană vor fi suficiente pentru relansarea economică și nu ne vom mai îndatora în viitorul apropiat, Președintele Traian Băsescu ne-a trezit vineri, 5 martie 2010, la realitate. Astfel, va trebui ca „la sfârșitul lui 2010 să facem un nou împrumut ca să putem plăti toate facilitățile de care au beneficiat unele categorii în mod nejustificat”. Întrebarea mea pentru domnul Băsescu este de ce, după negocierea unui împrumut care ar trebui să aducă României aproape 20 miliarde euro, au mai existat categorii care să beneficieze „nejustificat” de facilități și nu s-a avut în vedere o strategie coerentă de reducere a cheltuielilor bugetare?

Guvernul nu a reușit să ia măsuri de reducere a cheltuielilor publice și nici măsuri anticriză, iar actualele cheltuieli nu mai pot fi susținute de economia românească. Banii luați de la instituțiile financiare internaționale nu au fost folosiți pentru a produce alți bani, nu au fost investiți astfel încât să genereze venituri, ci doar să acopere diverse deficite.

Sunt de acord cu Daniel Dăianu care susține că, pentru ca România să se poată împrumuta și pentru a primi bani de la FMI și Comisia Europeană, există o condiționare care ține

de însănătoșirea finanțelor publice. Avem cheltuieli cu sectorul bugetar mult mai mari comparativ cu media din Uniunea Europeană. Din cauza structurii lor, veniturile bugetare nu pot acoperi cheltuielile cu salariile și pensiile din sistemul public. Sunt necesare atât reevaluări ale structurii acestor categorii, cât și estimări reale privind evoluția sumelor încasate la buget și alocările care se fac sub forma cheltuielilor bugetare.

Consider că în momentul în care se contractează orice împrumut, și aici nu mă refer doar la un împrumut al statului român, trebuie să existe un plan de rambursare: în cât timp vom putea să îl achităm și din ce surse, or este clar că Guvernul nu are un astfel de plan. Având în vedere că la finalul anului 2009, datoria externă totală a țării noastre era de 78,6 miliarde euro, în creștere cu 8,7% față de anul precedent, mi se pare neadecvată declarația președintelui, deoarece creează un climat de neîncredere în economie, mai ales în condițiile în care, în plan strategic, ar fi trebuit să adoptăm măsuri pentru depășirea crizei și relansarea economică, astfel încât să respectăm planul de rambursare pe termen mediu și lung.

În momentul de față, avem o datorie externă de aproximativ 3.600 euro pe cap de locuitor, iar eu, ca cetățean al acestei țări, cred că este de datoria Guvernului să acționeze asupra reducerii acestei cifre, și nu a creșterii ei. Să nu uităm că orice împrumut trebuie și returnat, iar dacă soarta României depinde de la an la an de aceste împrumuturi externe, care nu sunt direcționate spre domenii care vor și produce bani, nu văd o finalitate clară și pozitivă a acestei situații.