Andrei Valentin Sava

„România este singura țară din sud-estul Europei cu șanse reale să devină independentă energetic”

Săptămâna trecută, Europa și România au primit vești importante cu privire la securitatea și independența energetică. Renunțarea de către Rusia la proiectul South Stream, un proiect anunțat de Vladimir Putin în anul 2007 ca o alternativă la livrările prin Ucraina și la concurență cu fostul proiect Nabucco, reprezintă o recunoaștere a înfrângerii acesteia, în contextul sancțiunilor impuse de UE și SUA ca urmare a conflictelor declanșate în Ucraina. Cu costuri aproape dublate, Moscova nu mai este în măsură să le facă față. În plus, scăderea prețului petrolului, cu efect asupra reducerii încasărilor la buget, precum și anunțul ENI privind posibilitatea retragerii din proiect, decizie care ar fi făcut ca întreaga povară financiară să îi revină Rusiei, au condus la acest deznodământ.

Deși avem în față stoparea unui proiect energetic și nicidecum inaugurarea sa, la nivel de strategie UE, consecința poate fi privită drept benefică în contextul unei mult dorite diversificări a surselor energetice și în lumina reclamațiilor UE din ultima vreme la adresa acordurilor bilaterale încheiate de statele membre cu Gazprom, pentru construirea gazoductului, care încălcau legislația europeană conform căreia aceeași companie nu poate deține și producția de gaz, și rețeaua de transport.

Vina aruncată de Putin asupra Comisiei Europene este modalitatea aleasă de liderul rus spre a-și camufla problemele financiare și neputința în fața unei comunități europene unite, iar orientarea către Turcia pentru construirea unui gazoduct alternativ se înscrie pe aceeași linie a Moscovei de a-și deghiza înfrângerea. De cealaltă parte, opoziția Comisiei Europene la South Stream are în vedere îngrijorările că proiectul ar fi contribuit la consolidarea influenței Rusiei în estul Europei, iar șantajul energetic practicat ocazional de Rusia, dublat de precedentul Ucraina, cu toate conflictele armate pe care le-a atras, au întemeiat și au sporit aceste neliniști. Rusia a folosit o dată în plus livrările de energie ca pe o armă împotriva vecinilor săi. La o scară cu totul redusă, dar reflectând aceeași strategie de dominare prin șantaj, putem include și declarațiile anterioare ale reprezentanților Gazprom de diminuare a volumelor de gaze livrate către România.

Din fericire pentru români, importurile noastre de gaze reprezintă mai puțin de 20% din necesar, anul trecut producția proprie acoperind 85% din consumul intern de gaze. Mai mult, pe fondul descoperirilor din Marea Neagră, România are capacitatea să devină un adevărat furnizor de siguranță și independență energetică în plan intern, cât și în regiune, cu condiția găsirii resurselor financiare pentru investiții de lungă durată în acest sector. Conform estimărilor, este vorba de un necesar de investiții în sectorul energetic de 4-5 miliarde de euro pe an, în următorii 10 ani. Este greu de crezut că statul poate deveni investitor în sectorul energetic,