Cătălin Ioan Nechifor

România este stat membru al Uniunii Europene din 1 ianuarie 2007. Am tot vorbit în acești ani, dar și înainte, în perioada de preaderare, despre beneficiile integrării europene. Am vorbit despre fonduri structurale nerambursabile, am vorbit despre 31 de miliarde de euro care ar trebui să ajungă în proiecte de dezvoltare a României până în 2013, pentru reducerea decalajelor față de statele membre care au aderat înaintea țării noastre. S-a promis că regulile europene vor aduce acea stare de transparență și de credibilitate pe care românii, dar și ceilalți cetățeni europeni, o așteaptă în ceea ce privește cheltuirea banilor publici. Am vorbit despre proceduri europene, despre principiul „primul venit, primul servit” în ceea ce înseamnă finanțarea proiectelor, indiferent de statutul beneficiarului: persoană juridică privată, autoritate publică locală sau ONG. Și am rămas cu vorbele. Gradul de absorbție la trei ani de la integrare este cel mai mic dintre toate statele membre, principiile sunt călcate în picioare, iar regulile sunt schimbate în timpul jocului. Ieri, 21 iunie 2010, am asistat în Camera Deputaților la un caz fără precedent în raportul dintre România și UE. Ieri a fost blocat demersul opoziției de a constitui o comisie de anchetă a modului în care s-au jurizat proiectele depuse de primăriile din mediul rural pe măsura 3.2.2., renovarea satului românesc.

Ieri, puterea actuală s-a ferit ca dracul de tămâie de acceptarea unei comisii de anchetă care ar fi trebuit să facă lumină în acest caz în care sute de primării din toate județele țării au depus contestații la APDRP față de modul în care au fost aplicate procedurile de evaluare și scorare a proiectelor de drumuri, apă, canalizare, investiții în infrastructura socială și culturală. De ce oare se blochează instituirea acestei comisii de anchetă? De ce oare le este frică unora? Aceste întrebări vor avea răspuns doar dacă comisia de anchetă va fi aprobată de deputați peste două zile. Și, pentru a parafraza un clasic în viață, pentru că „de ce le e frică, nu scapă”, sper din tot sufletul ca și deputați din arcul guvernamental să voteze alături de noi pentru înființarea acestui instrument prin care putem demonstra Europei că suntem corecți și, dacă nu, că putem să corectăm greșelile făcute la comandă politică. N-ar trebui să le fie frică colegilor din PDL, „iarna nu-i ca vara”, iar vara trecută au funcționat două comisii de

anchetă, în cazurile Udrea și Ridzi, iar nimeni nu a murit din acest lucru.

Demersul nostru este unul corect, nu punem România în dificultate, ci dorim să eliminăm riscurile ulterioare, care pot fi majore dacă se va dovedi că evaluarea proiectelor s-a făcut pe criterii politice. România riscă inițierea unei proceduri de infringement în domeniul fondurilor destinate dezvoltării rurale și, mai grav, putem să ne trezim în situația în care beneficiarii proiectelor, primării din mediul rural, să fie obligați să returneze banii primiți de la UE pentru modernizarea infrastructurii din satul românesc. Vrem să ne asigurăm că acest lucru nu se va întâmpla, ne-am dorit prea mult statutul de stat integrat în UE și nimeni nu are voie să își bată joc de sacrificiile și speranțelor românilor care și-au dorit ca visul european să devină realitate.