Constantin Rădulescu

„România fără aer!”

Este bine știut faptul că pădurile constituie plămânii planetei. Este însă la fel de bine știut faptul că în fiecare an au loc defrișări masive, care afectează din ce în ce mai grav mediul și, prin aceasta, viața noastră. Cu alte cuvinte, „plămânii” planetei sunt micșorați tot mai mult, în dauna fizică a fiecărui om și, evident, a fiecărei ființe.

Dacă în unele țări s-au luat măsuri drastice împotriva celor care abuzează de tăierea pădurilor, în alte țări consider că lucrurile au scăpat de sub control.

Se pare că România se înscrie în această zonă a defrișărilor masive, fără niciun control sau, dacă vreți, cu un control insuficient. Altfel nu se poate explica dispariția fizică, din teren, a pădurilor de pe mii de hectare, printr-o exploatare a vegetației forestiere fără precedent și fără asigurarea lucrărilor silvice obligatorii după tăierea arborilor, cum ar fi: împăduriri, degajări, descopleșiri, precum și refacerea torenților, albiilor torențiale și a drumurilor distruse ca urmare a exploatării pădurilor, apoi igienizarea periodică a zonelor cu vegetație forestieră etc.

Dacă în 1989 România se putea lăuda cu cca 6,9 milioane de hectare de pădure, în prezent România mai deține doar aproximativ 6,65 milioane de hectare de pădure, reprezentând cca 26% din suprafața țării, fiind sub nivelul mediu al Uniunii Europene, care este de cca 34%, și mult sub nivelul țărilor nordice, unde procentul este de 80%. Statisticile arată că în ultimii 25 de ani suprafața de pădure s-a micșorat cu cca 250.000 de hectare de pădure. Cu alte cuvinte, suprafața de pădure din România se micșorează în fiecare an cu cca 7.000 de hectare.

Ce înseamnă acest fapt? Nu cumva este un atentat mascat la viața și sănătatea noastră? Și dacă este așa, cine se face responsabil de acest atentat? De ce nu este descoperit acest responsabil sau de ce nu este pedepsit exemplar? Cine profită de pe urma defrișărilor masive? Unde se duce profitul de pe urma despăduririlor?

De ce mai este plătit din banii publici personalul atâtor autorități, agenții naționale, instituții etc. înființate și puse să asigure exploatarea corectă, legală și rațională a pădurilor ori să aplice măsuri împotriva celor care încalcă legea sau să educe populația cu privire la conservarea mediului și altele asemenea? Cine protejează până la urmă pădurile României de abuzurile săvârșite în acest domeniu, zi de zi, de tot felul de firme multinaționale sau autohtone, aflate parcă într-un concurs ciudat, gen „cine defrișează mai mult, cu consecințe dezastruoase pentru mediu, pentru oamenii din această țară și, în general, pentru viață, câștigă”?

Vă dau câteva exemple de exploatare masivă, dezastruoasă a pădurilor:

1. O suprafață uriașă de pădure (cca 650 de hectare) din Munții Giurgeului, pădure aflată într-o arie protejată din județul Harghita, a fost defrișată la ras în numai trei ani (2003–2006), cu toate că legea (Codul silvic) prevede că dintr-o singură zonă nu se poate tăia la ras pe mai mult de trei hectare! Descoperirea acestei defrișări colosale – și, atenție, într-o zonă protejată – a fost făcută de o echipă a Institutului de Cercetări și Amenajări Silvice (ICAS), în urma supravegherii prin sateliții NASA, prin metoda comparării imaginilor luate la intervale diferite de timp asupra aceleiași zone.