Titi Holban

„România, între lipsa de protecție și lipsa de direcție”

Am intitulat această declarație „România, între lipsa de protecție și lipsa de direcție” pentru că efectiv acesta este sentimentul pe care îl am în ultima vreme.

Un guvern are cel puțin două obligații esențiale: să asigure protecție cetățenilor pe care îi conduce și să furnizeze o direcție de politică internă. Dacă ne uităm însă la România anului 2010 este evident că ne lipsesc ambele condiții.

Nici vorbă de protecție într-un stat în care Guvernul a decis peste noapte reducerea cu un sfert a salariilor angajaților bugetari, reducere care a venit însoțită de alte diminuări considerabile ale tuturor categoriilor de venituri și măriri de taxe. S-a ajuns astfel la situații dramatice pentru zeci de mii de familii care nu își mai permit azi același nivel de trai ca în urmă cu un an sau care, și mai grav, s-au văzut peste noapte îngropați în datorii.

Nici vorbă de protecție într-un stat care a decis reducerea tuturor ajutoarelor sociale într-o perioadă în care prețurile au crescut la toate produsele și costurile de viață în general s-au mărit creând dificultăți serioase pentru mulți dintre români.

Desigur, nu contest necesitatea efectuării anumitor reduceri de cheltuieli. Însă gravitatea situației constă în felul în care Guvernul Boc a înțeles să aplice aceste reduceri. Cu siguranță ar fi existat soluții pentru o aplicare graduală a acestor decizii, astfel încât șocul resimțit de fiecare dintre noi să fie mai mic. Și aspectul cel mai important ar fi trebuit să fie adoptarea, în paralel, a unor măsuri de natură să ajute economia, nicidecum să o îngroape definitiv. Însă Guvernul Boc a decis că este mult mai simplu să reducă indemnizațiile de creștere a copiilor sau pe cea acordată persoanelor cu handicap, în loc să se dedice efortului de a reduce evaziunea fiscală și de a stimula activitatea sectorului privat. Concedierea într-un interval scurt de timp a unui număr impresionant de angajați din sectorul public își va arăta rapid efectele negative prin faptul că va afecta și mai mult economia privată din cauza reducerii consumului.

Realitatea cu care ne confruntăm azi ne arată că Guvernul Boc a eșuat în demersul de a asigura protecție cetățenilor români, la fel cum a eșuat și în misiunea de a imprima o direcție politicilor sale. Chiar și cel mai optimist dintre români se vede azi pus în imposibilitatea de a vedea luminița de la capătul tunelului. Declarațiile contradictorii ale membrilor actualului Cabinet nu pot da vreo urmă de speranță că această perioadă de criză va avea și un final și că sacrificiile de azi vor avea efecte pozitive în viitor.

Cum poți să îți păstrezi speranța când Guvernul declară azi că s-a încheiat criza economică și peste trei luni anunță tăierea salariilor? Care este direcția urmărită de acest Guvern incapabil să dovedească o minimă consecvență în ceea ce privește deciziile sale? E suficient să ne uităm la Codul fiscal care a fost modificat de 47 de ori în doar 3 ani pentru a înțelege haosul ce caracterizează activitatea acestui Cabinet.