Oana Silvia Vlăducă

„România, la o sută de ani – între campanii de manipulare și nevoia de normalitate”

Țara noastră împlinește anul acesta o sută de ani. Un secol tumultuos, în spatele căruia stau însă alte secole de năzuințe, de sacrificii și de izbânzi ale unui popor care a știut că lucrurile mărețe se pot înfăptui prin voință de neclintit și solidaritate. Însuși actul istoric de la 1 decembrie 1918 a demonstrat-o. Numai că, la o sută de ani distanță de la atingerea acestui ideal, istoria ne găsește într-o mare de ură furibundă, într-un război de neînțeles, pe care unii l-au declanșat, cinic și absurd, împotriva propriilor frați, a propriilor părinți, a propriilor bunici. Îi jignesc în fel și chip, cu fețele schimosite de ură, în timp ce se consideră superiori și puri, deținători ai adevărului absolut. Autointitulata arogant „elită” demonizează persoane care sunt vinovate pentru simplul fapt că au câștigat la un scor categoric la alegerile democratice, că își pun în aplicare programul de guvernare și că repară nedreptățile strigătoare la cer, pe care cei care-și asumă rolul de deținători ai adevărului absolut se fac însă că nu le văd. Și mai au o imensă vină cei împroșcați insistent cu noroi: vor ca justiția să nu mai fie folosită de stăpânii cătușelor pentru a le da „daună totală” celor care nu le împărtășesc convingerile sau celor care, pur și simplu, nu le sunt pe plac.

Nu întâmplător, tăvălugul minciunilor și al jignirilor a fost reactivat cu multă înverșunare după mitingul organizat de PSD, acesta fiind unul dintre motivele disperării celor care vor să arunce România în haos. Participarea extrem de numeroasă, lipsa incidentelor, în ciuda diversiunilor încercate, solidaritatea și mesajele pozitive le-au demonstrat că au de-a face cu cel mai mare partid din România, cu o formațiune politică puternică și unită, care se bucură de susținere în rândul tuturor categoriilor sociale, pentru că PSD a știut să se adreseze tuturor, fără discriminări. Probabil că asta îi deranjează și îi sperie îngrozitor. Ce au făcut în fața acestei evidențe, știind că nu au soluții, proiecte și viziune, ci numai dorința oarbă de a ajunge la putere? Au jignit, au incitat la violență, au amenințat, au manipulat, au împărțit arbitrar românii în „buni” și „răi”, în „frumoși” și „urâți”, în persoane care au toate drepturile, dar nicio datorie, în timp ce altele nu ar trebui să aibă nici măcar dreptul de a se apăra. Pentru că, nu-i așa, pentru unii, care trebuie „paradiți”, libertatea trebuie să fie un lux, iar prezumția de nevinovăție nu poate exista.

Dar, dincolo de toate, acești autoproclamați cavaleri ai dreptății încearcă să batjocorească Parlamentul, din dorința de a-i diminua importanța. Poate că în statul paralel care funcționează prin protocoale secrete n-o fi nevoie de Parlament, fiind suficiente o sufragerie și un laborator de dezinformare, dar pentru un stat democratic Parlamentul reprezintă instituția fundamentală.

Aproape că ne-am obișnuit ca liderii PSD să fie vânați, această practică începând cu Adrian Năstase. Acum Liviu Dragnea este etichetat în fel și chip, după ce presiunea publică pe procesul său a fost și este imensă. Vocalii uită sau, mai bine zis, se fac că uită de faptul că și președintele Klaus Iohannis a trecut printr-un proces, fiind obligat să dea înapoi o casă luată prin uz de fals și niște bani. Dar despre asta ei nu suflă o vorbă. Este de-al lor. Nu se „pune”. Și-n plus, nu-i putem strica președintelui lectura sau concediul. Cum pare să nu conteze că în procesul lui Liviu Dragnea nu s-a dat o decizie definitivă până la care orice persoană beneficiază de prezumția de nevinovăție. Sau că este vorba despre o temă care are de-a face cu o decizie a Curții Constituționale și care, dacă ar fi aplicată în mod consecvent, ar dezincrimina astfel de situații. Nimic din toate acestea nu contează. În opinia lor, Liviu Dragnea trebuie să „dispară”, iar PSD trebuie anihilat, nu prea contează cum, și asta fiindcă le încurcă teribil socotelile.