Eleonora Carmen Hărău

România parcurge o perioadă nu foarte fericită din punct de vedere economic. Criza financiară din ultimii ani a răvășit finanțele țării și tot surplusul acumulat în perioada de creștere din 2006–2007. Același fenomen a stopat și a redus nivelul investițiilor publice directe din țara noastră, afectând totodată nivelul de trai al cetățenilor.

Pe acest fundal, reacția normală a statului – de a combate dezechilibrele, de a încuraja mediul de afaceri pentru păstrarea locurilor de muncă, de a reașeza cheltuielile exagerate și de a prioritiza veniturile și investițiile publice – nu a găsit partenerul dorit și eficient în guvernarea PDL. Din contră, răspunsul acestei guvernări s-a tradus doar prin măsuri de ajustare bugetară pe seama populației, care au însemnat tăiere de salarii, de pensii, de indemnizații și de alte ajutoare sau prin instituire de impozite noi și mărire de taxe, precum impozitul minim obligatoriu și creșterea TVA de la 19% la 24%, care au afectat atât consumul, cât și afacerile micilor întreprinzători.

Cât despre obiectivele de investiții publice, fosta guvernare a promovat în ritm deșănțat proiectele de săli de sport, de bazine de înot, de terenuri de fotbal și parcuri, cu beneficii pentru clientela politică și fără efecte multiplicatoare în economie și la bugetul de stat.

Prioritizarea investițiilor a devenit o vorbă în vânt, în timp ce discursurile foștilor guvernanți și chiar ale președintelui republicii au subliniat ani la rând, la fiecare prezentare de buget în Parlament, nevoia bugetării multianuale bazate pe programele de investiții ale României pe termen mediu și lung.

În campania electorală din anul 2012, USL a prezentat o altă abordare anticriză și a promis că va stopa toate proiectele și programele derulate din bani publici care nu-și dovedesc eficiența pentru economia românească. De asemenea, ne-am asumat realizarea unui tablou exact al investițiilor aflate în curs de derulare la nivelul unităților administrativ-teritoriale, care să permită ierarhizarea și continuarea lor doar în baza unor criterii transparente și de eficiență economică, și nu în baza intereselor clientelare, așa cum s-a întâmplat în perioada 2009–2011.

În acest context, semnalez apariția Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 88/2013 privind adoptarea unor măsuri fiscal-bugetare pentru îndeplinirea unor angajamente convenite cu organismele internaționale, precum și pentru modificarea și completarea unor acte normative, care aduce ca noutate crearea portofoliului de investiții publice la nivel local și prioritizarea lor în baza unor principii corecte, eficiente și transparente. Este un exemplu de consecvență de care actuala majoritate dă dovadă în actul de guvernare, este un angajament care va permite cu adevărat ca bugetul de stat pe anul viitor să se dezbată pornind de la prioritățile investiționale multianuale, de la nivel local și central.

Așa cum am semnalat de curând de la această tribună, într-o altă declarație privind nevoia de consecvență și