Vasile Ghiorghe Gliga

„România sărbătorește 26 de ani de la înființarea Spațiului Schengen prin disponibilizarea efectivelor Poliției de Frontieră”

La începutul anilor ʼ80 a fost demarată la nivel european o discuție în legătură cu importanța termenului „libertate de mișcare”. În anul 1984, fostul cancelar german Helmut Kohl s-a întâlnit cu Președintele de atunci al Franței, François Mitterand, la trecerea frontierei «Goldene Brenn» din apropiere de Saarbrücken. Aici au luat decizia de a elimina controalele la frontiera dintre Germania și Franța. Viziunea lor a condus, într-o primă fază, la un acord între Germania, Franța, Țările de Jos, Belgia și Luxemburg, încheiat în 1985 pe nava „Astrid” pe râul Mosel, în dreptul micii localități de frontieră Schengen din Luxemburg.

A urmat semnarea Convenției de Implementare a Acordului Schengen, în data de 19 iunie 1990. În momentul intrării în vigoare, în anul 1995, aceasta a eliminat controalele la frontierele interne ale statelor semnatare și a creat o singura frontieră externă, unde controalele se desfășoară conform unui set de reguli clare.

De asemenea, au fost stabilite reguli comune în materie de vize, migrație, azil, precum și măsuri referitoare la cooperarea polițienească, judiciară sau vamală. Toate aceste măsuri, împreună cu Acordul Schengen, Convenția de Implementare a Acordului Schengen, deciziile și declarațiile adoptate de către Comitetul Executiv Schengen stabilit în 1990, precum și protocoalele și acordurile de aderare care au urmat constituie acquis-ul Schengen.

Inițial, acquis-ul Schengen nu a făcut parte din cadrul legislativ comunitar. Acest lucru s-a schimbat însă odată cu semnarea Tratatului de la Amsterdam, în data de 2 octombrie 1997, intrat în vigoare la data de 1 mai 1999. Un protocol atașat Tratatului de la Amsterdam încorporează acquis-ul Schengen în cadrul legislativ și instituțional al Uniunii Europene.

Începând cu acest moment, acquis-ul Schengen face parte din legislația comunitară și a fost transferat în noul Titlu IV – „Vize, azil, imigrație și alte politici legate de libera circulație a persoanelor”, al TUE.

Aderarea la Spațiul Schengen are ca efect ridicarea controalelor între frontierele interne ale statelor membre Schengen, care aplică în întregime acquis-ul Schengen, fiind creată o singură frontieră externă, unde controalele se desfășoară conform unui set de reguli clare în materie de vize, migrație, azil, precum și măsuri referitoare la cooperarea polițienească, judiciară sau vamală.

Crearea Spațiului Schengen este una dintre achizițiile cele mai tangibile, mai populare și mai de succes ale Uniunii Europene. Va trebui să găsim modalități sustenabile să fim acceptați în acest spațiu.

În locul măsurilor necesare pentru combaterea acestor fenomene, Guvernul a găsit de cuviință să disponibilizeze din efectivele Poliției de Frontieră și să reducă salariile.

Salarizarea necorespunzătoare și lipsa personalului afectează activitatea Poliției de Frontieră și implicit gradul de securizare a granițelor, favorizând corupția și creșterea infracționalității. Astfel, se impune o cooperare transfrontalieră, în special prin înființarea serviciilor comune ale Poliției, Vămii și Poliției de Frontieră (în cadrul centrelor, birourilor, punctelor comune de contact) pentru toate statele contractante, care să aibă ca scop protecția propriilor cetățeni și măcar menținerea efectivelor prezente, și nu decimarea lor.