Octavian Bot

„România, sat fără stăpân”

Declarațiile nesăbuite ale unor oficiali maghiari, citite sau rostite cu prilejul zilei de 15 martie, au scos în evidență slăbiciunile clasei politice din România.

Pe bună dreptate, lideri ai UDMR și-au exprimat dezacordul cu „excesele” oficialilor maghiari. S-au adus argumente pro și contra cu privire la necesitatea unei reacții din partea statului român.

La un moment dat, Comisia pentru politică externă a Camerei Deputaților, al cărei membru sunt, a elaborat și a aprobat, prin vot, o declarație politică, în termeni mai mult decât rezonabili. Din păcate, declarația respectivă nu a trecut la vot în plenul Camerei Deputaților.

În acest context, România apare, și nu pentru prima oară, ca un „poligon de încercare” pentru retorica naționalistă a diferiților oficiali maghiari bântuind prin România, aflați se pare în căutarea unei glorii de mult apuse.

Rămân la părerea că, în lipsa unor dezmințiri oficiale venite de la oficialii maghiari în cauză, România, dacă nu este „un sat fără stăpân”, ar fi trebuit să reacționeze, evident, în mod diplomatic și rezervat, fără accente naționaliste.

Cu atât mai mult, PDL, care se vrea a fi un partid de dreapta, era obligat să ia atitudine.

Un partid de dreapta nu are voie să tacă într-o asemenea situație.