Eugen Bejinariu

România se află într-o situație complexă, controversată, dar mai ales într-o mare stare de sărăcie. În această situație grea m-am gândit ca declarația mea politică de astăzi să poarte un titlu semnificativ: „Puteam să mai mințim 6 luni”.

Separarea în timp a alegerilor prezidențiale de cele parlamentare a făcut posibilă o îndesire a campaniilor electorale: alegeri locale în 2008, alegeri parlamentare în 2008, alegeri europarlamentare în 2009 și alegeri prezidențiale în 2009.

Campanie electorală înseamnă la noi mari cheltuieli pornind de la afișe, pliante și postere și terminând cu mita electorală sub diferite forme, începând cu găleata portocalie și terminând cu plicul cu bani. La alte niveluri, promisiunea a însemnat funcții, ranguri și roluri sociale încărcate de avantaje. Nimeni nu știe oficial sumele cheltuite, iar cele mai multe sume sunt asigurate pe căi oculte foarte diferite. La Suceava ne amintim de uriașa risipă de materiale la alegerile prezidențiale, când pe fiecare stâlp al rețelei electrice a fost montat un tablou în ramă cu suporți metalici pentru bună fixare, și aceasta fiind doar una din mulțimea formelor de exprimare a promisiunilor PDL. Ne putem închipui cât a costat doar o singură adunare electorală la care liderii PDL și-au susținut candidatul la Președinție.

Campania electorală înseamnă la noi și promisiuni, foarte multe promisiuni, unele de domeniul fanteziei. Atât de mult s-a utilizat promisiunea încât a provocat cel puțin două urmări: candidații într-o campanie electorală au „dreptul” să facă orice promisiune, aleșii obișnuiți a face promisiuni continuă să promită și în afara campaniei electorale, ca și cum lumea trăiește din promisiuni.

Campanie electorală înseamnă acum la noi, în politica PDL, și a spune minciuni. „Am spus minciuni prin omisiune”, spune un ministru PDL și „Am fi putut continua să mințim”, spune alt ministru PDL. Această declarație publică, bine cunoscută de cetățeni, duce politica și pe oamenii politici, în general, în cea mai gravă circumstanță morală. Să faci din

renunțarea la a mai spune minciuni un merit, un act de bravură pentru PDL aflat la guvernare, este adevărata față a oamenilor puterii, dar mai ales aducerea în politică a unei conduite grave, compromițătoare și periculoase social. Iată că cei care ne spun minciuni vin acum și ne îndeamnă la solidaritate și la acceptarea austerității.

Trebuie să propunem și să susținem așezarea alegerilor parlamentare și prezidențiale la aceeași dată și deci cu o singură campanie electorală, iar minciuna la oamenii politici să fie socotită infracțiune și sancționată prin lege.

Oare cum ne califică lumea politică europeană după ce a aflat că oamenii politici de la guvernarea României au spus minciuni poporului român?