Ovidiu Cristian Iane

„România și Republica Moldova (II) Invitație la pace și reconciliere”

9 mai reprezintă o dată cu puternice semnificații, nu numai pentru poporul român, dar și pentru toate popoarele implicate în cea mai mare deflagrație cunoscută de omenirea modernă. Nu acest eveniment face obiectul declarației mele politice de azi, ci, pornind de la simbolurile sale, modul în care noi înțelegem azi să le prețuim, să le valorificăm și să le înțelegem, fără a repeta greșelile unui trecut care ne-a costat pe toți îngrozitor de mult.

În 1812, în urma Războiului Ruso-Turc, Basarabia era desprinsă de țara-mamă.

Acum câteva zile am sărbătorit 136 de ani de la momentul în care România Mică și-a câștigat, în urma unui război greu și dureros, statutul de stat independent. Începutul secolului următor avea să aducă un alt război în urma căruia țara noastră se reîntregea prin Unirea din 1918, iar Basarabia și cetățenii săi reveneau la locul lor de drept.

Tot acum câteva zile, poporul rus a celebrat victoria asupra nazismului, un prilej firesc de mândrie și sărbătoare.

Republica Moldova, ca „stat suveran și independent, unitar și indivizibil”, dar, de ani întregi, prins între două istorii și între două neamuri, a sărbătorit cum se cuvine ziua de 9 mai, fie ea ca zi a independenței statului român, a victoriei împotriva nazismului sau ca zi a Uniunii Europene.

Din păcate, au fost și manifestări dintre cele mai neplăcute și complet nepotrivite unui astfel de eveniment, care ar trebui să ne învețe unitatea, toleranța, deschiderea, pacea, evoluția.

Unul dintre omologii noștri ruși, deputatul Iosif Kobzon, a declarat într-un interviu pentru Publika TV următoarele: „Moldova a fost a noastră, într-un trecut nu chiar îndepărtat. Iar politicienii au pierdut-o. Cred că dacă acum s-ar anunța un referendum, toate ar reveni la starea inițială”, iar

vicepremierul rus, domnul Dmitri Rogozin, a declarat și el: „La Chișinău mă voi întâlni cu politicienii moldoveni și le voi spune că nu trebuie să existe o astfel de politică, care să interzică să ținem minte lucrurile sfinte. Doresc ca Moldova să se întoarcă spre 9 mai, pentru că noi toți suntem în viață datorită veteranilor.”

Totodată, diferitele viziuni și interpretări ale celor care au participat la manifestațiile prilejuite de ziua de 9 mai au condus la situații tensionate între rusofili și unioniști, adepții unirii Republicii Moldova cu România.

Sunt profund întristat că astfel de declarații și de situații mai există încă și că demonstrăm din plin faptul că nu am fost capabili să învățăm nimic din trecut.

Cu toții avem sărbători pe care le cinstim, și Rusia le are, și România le are, la fel Republica Moldova, ai cărei cetățeni împart, fie că le place sau nu unora, o istorie comună cu a noastră.

Consider că nu trebuie să ne folosim niciunul dintre noi de greutățile geopolitice și de faptele unei epoci tulburi pentru a ne însuși ceea ce nu ne aparține și nu ne va aparține niciodată pe drept.