Dorel Covaci

„România și românii – Cod portocaliu de sărăcie, umilință, deznădejde și ignoranță din partea puterii”

Intervalul de timp dintre cele două sesiuni parlamentare anuale mi-a permis să efectuez vizite în fiecare localitatecentru administrativ din colegiul pe care îl reprezint. A fost un prilej cu totul special de a întâlni oamenii în mijlocul

problemelor cu care se confruntă și de a lua pulsul real, la fața locului, a ceea ce înseamnă viața de zi cu zi a cetățenilor din județul Timiș.

Greutățile sunt recurente și aproape identice de la o comunitate la alta. Majoritatea românilor a resimțit regresul economiei în ultimul an. Gospodăriile au sărăcit și sărăcesc de la o zi la alta, și aceasta în situația în care, sub ochii fiecăruia, edilii susținuți de PDL „îndeasă” banii contribuabililor în proiecte aberante, inutile, dar atent încredințate spre execuție clientelei de partid, care trebuie să încaseze peșcheșul cuvenit pentru efortul financiar depus în campanie și să verse procentul necesar pentru noile runde de alegeri. Se construiesc fântâni arteziene, terenuri de sport, se plantează flori, se vopsesc fațade în culoarea simbol a puterii în localități în care nu există canalizare, apă curentă, drumuri sau dispensare. Activitățile firmelor partidului se numesc oficial investiții, dar în practică sunt simple donații din banii publici.

Cetățenii simt că plătesc dările față de stat fără ca aceste sume să se întoarcă sub formă de servicii de protecție socială, poliție, armată, sănătate, învățământ, infrastructură. Când ajung la pensie nu își mai permit să achite nici măcar pâinea sau întreținerea locuinței.

Se vorbește tot mai frecvent de rețele de mafii locale, interconectate la nivel național, care dețin monopolul tuturor surselor de venit. Locuri de muncă nu se mai găsesc la liber, pentru cei care nu au servit partidul, ci se tranzacționează doar pe sume considerabile de bani, care trebuie vărsate în pușculița portocalie.

Taxele și impozitele se scurg pe filiere paralele cu statul. Și, după cum știm că paralele nu se întâlnesc niciodată, nici resursele colectate nu ajung la bugetul statului pentru a fi direcționate spre comunități.

Statul este doar un instrument al politicului. Interesant este că rețelele paralele (de stat și cele camuflate) sunt controlate de aceiași oameni ai puterii politice. Pentru a avea succesul și supremația asupra rețelei formale de stat, e necesar controlul asupra caracatiței contrabandei și evaziunii. E vital controlul asupra acestor rețele paralele prin numirea șefilor care sunt însărcinați cu direcționarea veniturilor spre bugetul de partid. Se încasează bani puțini la buget, prin taxe mari, aplicate doar unor contribuabili, care se împing tot către economia neagră.

Se ajunge astfel la punctul în care statul nu-și mai poate onora obligațiile față de cetățeni, pentru a-și putea plăti, în schimb, datoriile față de clientelă.