Titi Holban

„România – țara cu cei mai mulți copii abandonați”

Doresc să vorbesc azi despre un fenomen extrem de îngrijorător care necesită o reacție rapidă din partea autorităților. Este vorba despre creșterea alarmantă a numărului copiilor abandonați din România. Zilnic, în țara noastră, un copil este lăsat pe stradă sau dus la centrele de plasare a minorilor.

Lipsa unui program social eficient de prevenire a gravidității infantile și nedorite, lipsurile materiale grave și incultura au condus la această situație care urcă România din nou pe un loc fruntaș în Europa, însă la capitolul copii abandonați.

În majoritatea cazurilor, copiii sunt abandonați la câteva zile de la naștere, în scări de bloc, în tomberoane sau în saloanele maternităților. Cel mai adesea, mamele acuză lipsa resurselor materiale necesare întreținerii nou-născutului și își manifestă speranța că în grija statului copiii lor vor avea parte de un „trai mai bun”.

Un exemplu nefericit în acest sens îl reprezintă județul Buzău, unde numărul copiilor abandonați a crescut îngrijorător de mult de la an la an. Dacă în anul 2009 au fost înregistrați 30 de copii abandonați, în 2010 numărul acestora aproape s-a dublat. Cei mai mulți copii sunt nou-născuți sau copii de până la 2 ani, situație care ridică o problemă suplimentară legată de lipsa unui număr adecvat de asistenți maternali.

La fel de adevărat este și faptul că prea puțini copii abandonați de părinți ajung să aibă o viață frumoasă. Cei mai mulți cresc cu sechele, îngrămădiți în orfelinate, lăsați nesupravegheați din cauza lipsei acute de personal. Dosarele de adopție trenează ani întregi, din cauza procedurilor foarte complicate și a lipsei de personal din direcțiile pentru protecția copilului. În unele cazuri există un singur angajat care se ocupă de soarta a 300-400 copii. De aceea, pentru mulți dintre acești copii nu se deschid proceduri de adopție.

În fața acestei situații dureroase, autoritățile nu fac nimic. Dimpotrivă, Guvernul Boc a decis anul trecut reducerea indemnizației pentru creșterea copilului în vârstă de până la 2 ani și a duratei de timp pentru care se acordă această plată. Paradoxal, România s-a angajat să închidă orfelinatele și să promoveze plasarea copiilor în seama asistenților maternali. Însă numărul acestora este în scădere acută, mai ales de când Guvernul a decis, în 2010, reducerea cu 25% a veniturilor salariale. Și pentru ca peisajul să fie complet, iar șansele acestor copii de a avea o viață normală să fie cât mai limitate, procedurile de adopție din țara noastră sunt extrem de complicate și durează foarte mult timp. Formalitățile prin care trebuie să treacă familiile care vor să-i adopte pe acești micuți nefericiți sunt aproape imposibile și îi aduc la disperare și deznădejde chiar și pe cei mai binevoitori.

Concluzia este una singură: suntem țara cu cei mai mulți copii abandonați din Europa, în condițiile în care peste 40.000 de copii se află în prezent în sistemul de protecție socială, iar numărul lor crește încontinuu. Față de această realitate tristă cu care ne confruntăm, consider că autoritățile trebuie să ia urgent măsuri pentru limitarea fenomenului de abandon al copiilor nou-născuți și pentru alocarea resurselor bugetare necesare asigurării unor condiții de trai mai bune copiilor aflați azi în centrele de plasament.