Vasile Ghiorghe Gliga

„România, țară sigură pentru NATO și pentru Uniunea Europeană, dar țară nesigură pentru Schengen!”

Spațiul Schengen este o zonă de circulație liberă în Europa. Statele membre ale acestui spațiu au eliminat sau vor elimina controalele la frontierele dintre ele, astfel încât este (sau va fi) posibilă trecerea frontierei între oricare două asemenea state fără acte și fără opriri pentru control.

Acordul de liberă circulație a fost semnat la 14 iunie 1985 în mica localitate luxemburgheză Schengen. Primele state care l-au implementat au fost Belgia, Franța, Germania, Luxemburg, Portugalia, Spania și Țările de Jos, care și-au deschis granițele la 26 martie 1995. Până în prezent, 30 de state au aderat la Acordul Schengen, dintre care 27 l-au și implementat.

Odată cu semnarea Tratatului de la Amsterdam, în data de 2 octombrie 1997, a intrat în vigoare la data de 1 mai 1999 un protocol atașat Tratatului de la Amsterdam care încorporează acquis-ul Schengen în cadrul legislativ și instituțional al Uniunii Europene.

Amplasarea geopolitică a României creează o zonă de stabilitate în regiune, atât pentru Uniunea Europeană, cât și pentru Organizația Tratatului Atlanticului de Nord, devenind membră NATO și membră a Uniunii Europene, doar după ce a îndeplinit criteriile militare, politice, tehnice, cele ale unei economii de piață funcțională – deci România este țară sigură!

Cererea de intrare în Schengen a fost însă obstrucționată, pe motiv de corupție, în contextul în care și alte țări membre Schengen vest-europene, bogate, se confruntă cu probleme economice majore, cu corupție, cu afluxuri de refugiați din Africa de Nord, țigani din Europa Centrală și de Est. Suntem membri ai Uniunii Europene cu „drepturi depline”, dar se pare că ne asumăm doar riscurile și participarea la cheltuielile pentru finanțarea Alianței și Uniunii.

Chiar Comisia Europeană susține că indiferent de natura și de amploarea corupției, aceasta afectează toate statele membre, precum și Uniunea Europeană în ansamblu, prin scăderea investițiilor, prin impactul negativ asupra funcționării echitabile a pieței interne și prin reducerea finanțelor publice. Corupția a contribuit la actuala criză economică și financiară, nu România a declanșat-o.

În contextul noii ordini mondiale care se prefigurează în UE, prin ideea constituirii unor capacități militare ale comunității europene, odată cu sporirea preocupărilor în domeniul Politicii Externe și de Securitate Comună (PESC), cu al său pilon principal Politica Europeană de Securitate și Apărare(PESA), în dezvoltarea unei politici de apărare europene comune, țara noastră joacă un rol important, dar nerecunoscut oficial.

Mai mult ca oricând, România este astăzi un furnizor de securitate și stabilitate zonal și regional, mai puțin consumator preocupat în exclusivitate de prezervarea propriilor interese, într-o Europă unită și atașată valorilor supreme ale democrației și coexistenței pașnice. Primind România în NATO s-a reușit, pe lângă crearea unui coridor terestru între statele occidentale și cele din sudul Alianței (Grecia, Turcia), „construcția” unei centuri de siguranță în jurul zonelor de conflict din Balcani.