Neculai Iftimie

„România trebuie să devină o țară frumoasă și prosperă!” De îndată ce omul și-a făcut simțitor prezența în biosferă, prin evoluție, să spunem, el a început o luptă permanentă cu natura, în care nu o dată a învins. Și astăzi, cu toată tehnologia de care dispune, omul este un învins al naturii, mai ales acolo și atunci când el nu a înțeles că nu poate supraviețui în afara naturii. În lupta sa cu natura, omul a cucerit spații, plante și animale, pe care le-a domesticit, ca apoi, prin procese lungi de ameliorare, folosind în ultimă instanță și tehnicile genetice cele mai moderne, să le transforme în organisme din ce în ce mai productive, care să facă față cerințelor tot mai mari de hrană, dar mai ales concurenței acerbe de pe piața alimentelor.

În felul acesta, societatea umană și-a construit o lume a ei, formată din plante, animale din toate speciile și ființe umane care se numesc agricultori. Această lume nouă a căpătat denumirea de „sisteme naturale antropice” sau „ecosisteme agricole”.

Mai ales în ultimii 30 de ani, în lumea bună, adică cea dezvoltată, inteligența umană a reușit să creeze ecosisteme agricole care să se integreze aproape sută la sută celor naturale sau am putea spune că ecosistemele naturale s-au antropizat de o asemenea manieră, încât cu greu pot fi deosebite de cele naturale.

Aduc în sprijinul acestei afirmații situația ecosistemelor din Suedia, Țările de Jos, Germania și, mai ales, Elveția și Austria, în care ecosistemele naturale, formate cel mai adesea din pădure, sunt înconjurate de atâta atenție din partea societății umane, încât primesc o cantitate importantă de inputuri convenționale pentru a-și mări productivitatea naturală, pentru a menține dinamismul și evoluțiile favorabile ale populațiilor.

La baza succesului lor a stat „organizarea” sistemelor naturale, precum și a celor agricole. Organizarea a început de la o legislație simplă, severă, dar în mare măsură acceptată de întreaga clasă politică. A stat, de asemenea, la bază mentalitatea sănătoasă cum că nu se poate trăi în afara naturii.

A fost nevoie de această introducere mai mare, pentru a demonstra, dacă mai era nevoie, că în România fenomenul nu este pe o cale bună. Atitudinea față de protecția sistemelor naturale și agricole a condus la un fenomen rar întâlnit în lume, și anume „reconversia” sistemelor agricole spre cele naturale și degradarea lor în ansamblu, de exemplu: defrișarea necontrolată a pădurilor, înregistrarea inundațiilor, alunecări de terenuri, distrugerea pădurilor de protecție etc.

Sunt destule exemple în istorie care vorbesc clar despre dispariția unor popoare din cauza abandonării iresponsabile a sistemelor agricole și naturale.

Mai este nevoie și de patriotism, de oameni care să-și dorească o țară frumoasă. Este nevoie de o mentalitate nouă a societății românești, care să dorească să trăiască bine într-o țară frumoasă, bine înzestrată de bunul Dumnezeu.