Daniel Cătălin Zamfir

România ultimelor zile ne oferă un tablou social extrem de agitat. Pe fondul a două teme aflate în dezbatere publică și parlamentară, și mă refer aici la problema exploatării de la Roșia Montană și la cea legată de începerea explorării gazelor de șist din județul Vaslui, strada clocotește, ajungându-se la ciocniri fără precedent între oamenii legii și populație. Pe acest fond social, s-a petrecut un alt eveniment extrem de grav, și anume agresarea unui demnitar al statului român, în persoana domnului ministru al culturii, Daniel Barbu, ca urmare a pronunțării de-o anumită manieră în legătură cu proiectul minier de la Roșia Montană.

Ceea ce vreau să subliniez este faptul că această recrudescență a străzii riscă să denatureze întreaga dezbatere pe aceste două subiecte. Nu mă pot pronunța în legătură cu diversele scenarii vehiculate, referitoare la o posibilă manipulare orchestrată din exterior de către grupuri interesate de blocarea acestor proiecte, deoarece nu dețin astfel de informații și nu vreau să mă lansez în simple speculații care să îngroașe rândul celor care practică un astfel de discurs public.

Este important să existe dezbateri publice pe aceste teme, astfel încât semnalul către Occident și alte spații geografice interesate de România din punct de vedere investițional să fie pozitiv și să nu lăsăm impresia că suntem o societate închisă care alungă potențialii investitori _a priori,_ fără o dezbatere în care specialiștii să-și expună argumentele.

Există riscul ca aceste evenimente stradale să deturneze atenția de la ceea ce până la urmă este esențial – să ne cunoaștem potențialul la nivel de resurse, pentru ca apoi să putem lua decizii corecte și transparente în beneficiul cetățenilor și al acestei țări. Ar fi o greșeală să ne ratăm această șansă la dezvoltare din cauza unor presiuni al căror înțeles nu ni-l deslușește nimeni. Vom lăsa impresia că nu suntem stăpâni pe destinul nostru ca țară, că suntem la mâna altora și că deciziile se iau în altă parte.

Pentru a nu lăsa ca această impresie să se cimenteze în conștiința publică, iar clasa politică să fie acuzată că este inertă și că reacționează tardiv, consider că problema trebuie tratată serios chiar prin implicarea CSAT-ului.

Ceea ce vedem în stradă nu cred că le este străin celor din servicii, așa cum nu cred că președintele acestei țări, care am înțeles că deține un raport legat de evenimentele de la Pungești, județul Vaslui, îl ține doar pentru o simplă lectură.

Nu vreau să dau un ton dramatic acestei declarații politice și să spun că siguranța statului este în pericol, pentru că, dacă ar fi așa, sunt convins că până acum CSAT-ul ar fi fost convocat, din inițiativa fie a președintelui, fie a cel puțin unei treimi din numărul membrilor săi.

Dacă CSAT-ul nu va fi convocat pe această problematică, poate ar fi oportună o informare din partea șefilor serviciilor secrete, SRI și SIE, în fața comisiilor de specialitate din Parlament. Când inclusiv premierul folosește termeni precum „anarhism”, „extremism” în legătură cu aceste manifestări stradale, cred că un asemenea demers se justifică.