Nicolae Ciprian Nica

„România, un partener loial al NATO”

Doresc să salut anunțul ministrului apărării cu privire la procesul de retragere a trupelor românești din Afganistan începând cu jumătatea anului 2013.

România, în calitate de membru al Alianței Nord Atlantice, și-a respectat întotdeauna angajamentele față de partenerii săi, indiferent de situație. Fie că vorbim despre conflictul din Balcani, când a pus în aplicare hotărârea Consiliului de Securitate al ONU din martie 1998 prin care a fost impus embargoul asupra Federației Iugoslave, fie că vorbim de militarii români care, în ciuda dotării tehnice precare, au luptat cu mult profesionalism în Irak și Afganistan și de multe ori au plătit cu viața alături de partenerii de Alianță.

Am dat aceste exemple pentru a arăta faptul că România a fost un partener loial indiferent de cine a condus această țară și că recunoașterea sacrificiilor făcute de către militarii români nu ar trebui să fie un subiect tabu, ci o normalitate.

De ce o normalitate? Pentru că soldații români merită recunoștința noastră pentru toate sacrificiile – inclusiv acelea de a sta șase luni departe de copii și familie – făcute de-a lungul timpului pentru ca România să își onoreze statutul de membru al NATO.

Iată că, în cazul Afganistanului, aceste sacrificii vor înceta de la anul. Pentru că să nu uităm că de mult prea multe ori respectarea angajamentelor de către România a însemnat și pierderea de vieți omenești. În Vrancea, unde există o brigadă NATO, la fiecare 6 luni, militarii pleacă voluntar în teatrele de operațiuni din Afganistan, iar anul acesta se împlinesc 10 ani de la prima misiune a României în Afganistan.

Totul a început în ianuarie 2002, când conducerea Operației Enduring Freedom a solicitat autorităților române să contribuie la această misiune. Au urmat apoi misiuni ale echipelor de consiliere și legătură și ale detașamentelor ANA Training, misiuni în cooperare cu Forțele NATO și ANA/ANSF, în scopul eliminării influenței insurgenților și menținerii controlului operațional și a libertății de mișcare din zona de responsabilitate (provincia ZABUL), precum și pentru sprijinirea autorităților afgane în consolidarea securității, cât și misiuni ale echipelor operaționale de consiliere și legătură (OMLT) de tip garnizoană, care au participat la îndrumarea, instruirea și consilierea militarilor din cadrul brigăzilor afgane. Din păcate, cei zece ani de misiuni ale militarilor români în Afganistan nu au fost fără sacrificii. Douăzeci de militari români au căzut la datorie, iar alți șaizeci și unu au fost răniți.

Pierderea de vieți omenești din teatrele de operațiuni ridică de fiecare dată problema tehnicii precare a armatei române. În ultimii șapte ani de zile, guvernele PDL au considerat că se pot juca cu viețile oamenilor și au aprobat investiții minime în dotările armatei, chiar dacă România este stat membru al NATO. Această decizie a însemnat pierderea de vieți omenești atât în teatrele de operațiuni din Irak și Afganistan, cât și înregistrarea unor tragedii aviatice în țară, și amintesc aici accidentele aviatice de la Buzău și de la Tuzla, accidente soldate cu pierderea de vieți omenești.