„Românii din diaspora au dat un semnal pentru alegerile din Republica Moldova”
La finalul acestei săptămâni vor fi alegeri legislative în Republica Moldova. Două evenimente majore marchează aceste alegeri: am aniversat un an de la decizia Ucrainei de a merge pe drumul european și am fost martori la mobilizarea masivă a românilor pentru a se prezenta la vot, optând ferm pentru modernizare (a guvernării și a țării).
În urmă cu un an, sub presiunea Moscovei, Ucraina renunța să se asocieze cu Uniunea Europeană, iar populația s-a mobilizat exemplar și s-a declanșat astfel revoluția din Piața Independenței – Maidanul. Gestul și fermitatea lor au luat prin surprindere UE, care nu anticipase nici amploarea acestei opțiuni și nici răspunsul Federației Ruse.
În urmă cu o săptămână, după aproape două decenii de pasivitate politică, cetățenii români au revenit la urne și au dat un mesaj clar privind direcția pe care o doresc pentru țara lor – au votat pentru un set de principii, pentru modernizare, pentru o justiție curată și eficientă, pentru modelul european. Chiar dacă suntem de ani de zile membri ai Uniunii Europene, iată că învățăm și înțelegem care este adevărata dimensiune a acestei apartenențe și a modelului european, deopotrivă. Este un plebiscit zilnic, așa cum definea Ernest Renan națiunea, apartenența la națiunea civică, în speță.
O alegere zilnică, o opțiune care nu este pur declarativă, ci se traduce prin faptele și deciziile luate zilnic, așa aș defini proiectul european, atât prin istoria sa de zeci de ani, cât și prin cele două exemple recente date de cetățenii Ucrainei și României.
În primul caz, aceștia și-au asumat efectiv o luptă și o suferință de zi cu zi pentru un crez, un efort care nu s-a încheiat nici după un an, dar care își arată roadele: semnarea acordului cu UE și o nouă conducere politică a țării, cu opțiuni ferme proeuropene.
În al doilea caz, lecția a fost predată de cei din diaspora, nu doar prin mobilizarea lor din aceste alegeri și efervescența transmisă celor din țară, ci și prin lecțiile predate zi de zi, de câțiva ani, familiilor rămase în România. În mod similar, experiența românilor din străinătate este un plebiscit zilnic în favoarea unui anumit model de societate, a unui anumit model de performanță economică, dar și a unui model de
dialog între cetățeni și guvernanți, un plebiscit pentru modernizare.
În acest context, privim cu toții alegerile din Republica Moldova cu multă seriozitate, cu îngrijorare și speranță în același timp. Statul moldovean și cetățenii săi se află la o răscruce. Au dat dovadă de mult atașament pentru Europa și modelul european, mai mult decât cei din Ucraina, până în urmă cu un an. Au progrese mult mai mari, dar contextul regional este acum poate mult mai delicat din cauza riscurilor și vulnerabilităților dezvoltate în ultimul an. Argumentele în favoarea Uniunii Europene sunt certe, sunt cunoscute în Republica Moldova. Nu voi reveni asupra lor.
Cred că votul României a fost un semnal important dat Republicii Moldova și întregii regiuni. Chiar dacă, în cazul nostru, opțiunea nu era atât de tranșantă cum se prezintă celor de peste Prut, fenomenele civice și sociale care stau la baza votului pentru modernizare și care au fost subliniate clar de experți pun în evidență mult mai mult decât o alegere în politica internă a României. Mesajele din partea partenerilor euroatlantici sunt unele dintre cele mai solide dovezi.
Nu discut sondaje, nu discut probabilități, temeri și analize care au la rândul lor suficientă substanță, chiar dacă ne pot întrista sau ne pot întări temerile. Am însă convingerea că votul românilor a fost un semnal puternic și că moldovenii l-au auzit. Sper că l-au și înțeles.
Sper că, la fel ca în cazul Ucrainei și României, chiar și în al doisprezecelea ceas, cetățenii moldoveni vor vota pentru modernizare și pentru modelul european.
Nu totul se reduce la bunăstare imediată. Să nu uităm că România a dat acest vot după criza economică ce a lovit dur Europa și că cei care au înțeles-o poate cel mai clar au fost cei din diaspora. Însă, pe termen lung, opțiunea pentru un set de principii și pentru modernizare aduce bunăstare certă. Nu au spus-o nici liderii europeni, nu o spun nici oamenii politici români: au spus-o așa-zișii oameni simpli, care trăiesc azi în Europa.
Acesta ar fi mesajul meu către cetățenii moldoveni: credeți-i pe ei, dacă nu mai credeți în liderii politici!
„Neamțul și Iașiul au votat și pentru autostrada Moldovei în bugetul pe 2015”
Autostrada reprezintă o temă foarte dureroasă pentru întreaga Moldovă, au fost deja expuse foarte multe argumente economice, tehnice sau sociale, a întrunit de-a lungul timpului susținerea liderilor politici moldoveni. A rămas doar un deziderat. Recent, am primit o palmă suplimentară prin Masterplanul de transport, care a șters de pe hartă un proiect în care ne pusesem multe speranțe și pentru care nu puțini au muncit, fie ca experți, fie ca lideri politici.
Dreptul la liberă exprimare și dreptul de a te implica în viața comunității în acord cu propriile opinii și nevoi, recunoscute ca atare de autorități, au fost cheia Revoluției din 1989. Și totuși, timp de mai bine de 20 de ani, absenteismul și pasivitatea au caracterizat o bună parte a cetățenilor români, cu efecte negative pentru dezvoltarea țării noastre.
Putem identifica, desigur, explicații. Lipsa unei culturi politice democratice, moderne, în contextul istoriei din ultimele secole ale României, reprezintă explicația cel mai des utilizată de experți pentru a justifica ceea ce aș denumi cercul vicios al pasivității cetățenilor și al performanței clasei politice.
Lipsa fondurilor bugetare în raport cu necesitățile și calculele economice de oportunitate (investim unde sunt șanse mai mari să atragem apoi noi investiții, investim pe trasee comerciale deja bătătorite) a fost explicație pentru a desena harta autostrăzilor fără Moldova.
Ei bine, cred că un prim cerc vicios s-a rupt. Am încredere că se va rupe și al doilea.
Cetățenii s-au reîntors la urne, s-au maturizat și au înțeles că are sens să te implici în viața comunității, că pasivitatea ta, ca cetățean, atrage pasivitatea în plan politic și schimbarea, modernizarea, bunăstarea nu apar din neant.
Moldova a arătat că s-a schimbat și ea. Au fost semnale puternice în această campanie privind breșe în atitudinea cetățenilor, și mă refer la lecția modernizării, la raportarea la puterea politică, la implicare _versus_ așteptări, factorii cei mai importanți care generează bunăstare.
Din Moldova au plecat la muncă în străinătate cei mai mulți români, din cauza sărăciei și a disperării. Putem spune azi că dictonul privind adversitatea care naște oportunități s-a adeverit pentru Moldova. Au plecat din cauza sărăciei, au lăsat în urmă zeci și sute de mii de familii distruse. Dar au început încet, încet să învețe și ei, și familiile lor lecția modernizării. Este un proces lung, ale cărui prime semne le-am văzut cu ocazia acestor alegeri. Cert este însă că nu se va opri aici.
În primul rând, pentru că legăturile cu cei plecați la muncă în străinătate nu se rup, ci vor continua să-și producă efectele.
În al doilea rând, pentru că acest proces de învățare, altoire, schimbare va fi potențat din ce în ce mai mult. Avem o șansă reală să mergem înainte pe drumul modernizării datorită victoriei dreptei. Cei care au votat, din toată țara și din străinătate, au depus mărturie că acesta este drumul ce trebuie urmat dacă dorim bunăstare.
În al treilea rând, pentru că toți cei care au votat au văzut că nu sunt singuri, că există un val al schimbării care a cuprins țara, că majoritatea românilor sunt deciși să-și ia soarta în mâini.
Privind lecția acestor alegeri, și pentru Moldova, sunt mult mai încrezător în șansele acestei regiuni de a se moderniza, de a se dezvolta. Cred că avem mai multe instrumente pentru a ne lupta pentru acest drept și mai mult entuziasm. Cred că avem și șanse consolidate, datorită drumului ales de întreaga țară: modernizarea, statul de drept, bunăstarea.
Poziția președintelui ales privind Moldova a fost clară și fermă în campanie. 2018 este un reper istoric la care Moldova are o contribuție certă – autostrada este o necesitate economică, un factor al modernizării ulterioare, dar și un simbol al unirii.
România a optat pentru ca lucrurile să fie bine făcute. Ne-am implicat de ani de zile în proiectul autostrăzii Iași–Târgu Mureș. Eu voi lupta ca această autostradă să devină realitate, să fie o prioritate în Programul național privind infrastructura de transport.
Să lege, pe drumul cel mai scurt, Republica Moldova de vestul Europei, un deziderat pentru care ei au dus o luptă exemplară, în condiții mult mai dificile decât examenul dat de români la aceste alegeri. Nu aș vrea să uităm asta.
Să pună Neamțul pe harta României la loc de cinste, să îi ofere șansa dezvoltării unor proiecte economice de amploare în industrie, turism și agricultură, să creeze locuri de muncă.
Să fie prima dovadă că Moldova s-a schimbat: mai întâi oamenii, apoi șansele, apoi viața lor. Lecția modernizării, pe scurt.
Așa cum am declarat și în media, voi depune un amendament la Proiectul de lege a bugetului pentru includerea autostrăzii care trece prin Neamț, legând Moldova de Ardeal. De asemenea, voi solicita Guvernului să aloce fonduri pentru modernizarea drumului Bacău–Piatra Neamț.
Fac un apel la dumneavoastră, și cu această ocazie, indiferent de culoarea politică, să susținem aceste amendamente în comisiile parlamentare, când se va analiza proiectul de buget.
*
„Amânările, cheia politicilor publice pe domenii prioritare: azi, inundațiile”
Discutăm zilele acestea despre amânarea iresponsabilă a Legii bugetului. Este însă o tradiție în politicile publice create de acest Guvern. În mijlocul campaniei, Guvernul a lansat în dezbatere publică un proiect de hotărâre prin care amână cu un an finalizarea Planului național de protecție împotriva inundațiilor, un plan a cărui finalizare România și-o asumase explicit cu un an mai devreme. Am sperat că, în urma conștientizării riscurilor în acest domeniu, acest program va fi finalizat, dar vedem că, de fapt, dezbaterea publică a fost lansată doar din considerente de imagine.
Argumentul prezentat este introducerea unor noi activități, creșterea costurilor și, implicit, a duratei de execuție. Nu discut tehnic problema, deși există o serie de aspecte ce pot fi evidențiate. Deciziile unui guvern, ale unui minister sunt în mod egal tehnice și politice. Ele sunt politice nu doar pentru că presupun opțiuni între diverse alternative, iar alegerea are la bază argumente politice. Deciziile sunt politice pentru că se subscriu unei viziuni privind gestionarea treburilor țării, ca să folosesc o exprimare cât mai largă.
Inundațiile sunt o problemă majoră pentru România. Am expus de nenumărate ori această problemă, am subliniat relevanța investițiilor și politicilor pe zona forestieră, unde am o experiență directă ca secretar de stat. Pot aprecia așadar că ele trebuie să facă parte din prioritățile Guvernului, din punctele-cheie ale viziunii sale.
În ultimii 8 ani, conform statisticilor Guvernului, 2.320 de localități au fost inundate. Este enorm. Valoarea totală a pagubelor a fost de aproape 6 miliarde de lei. Viiturilor produse pe cursurile de apă inferioare li s-au adăugat cele
produse pe fluviul Dunărea, care au produs pagube de circa 1,5 miliarde de lei, fiind afectate 808 localități.
Vorbim despre modernizarea României și despre bunăstare.
Ce sens are să construim și să dezvoltăm dacă permitem apelor să distrugă tot? Cu ce argumente venim, cu ce proiecte de dezvoltare, în zone care vor fi măturate de ape?
Acesta este sensul termenului „prioritate” în politicile publice. Pentru cetățeni, prioritatea este definită de nevoile cele mai presante, de tot ce ne doare cel mai tare. Pentru guvernanți, prioritatea este definită pe baza unei secvențe logice – prevenție, conservare, dezvoltare.
Aș avea doar câteva întrebări pentru Guvern, retorice, nu îmi fac iluzii: cum compensează lipsa acestui plan pentru 2015, scos implicit și din buget? Are o strategie pe termen scurt? Va face o planificare bugetară suficient de înțeleaptă pentru a preveni posibilele daune generate de această întârziere?
Cred că va folosi rețeta strategiei pentru remedierea siturilor contaminate. Face strategia anul acesta și prevede cheltuieli bugetare peste câțiva ani. Așa nu mai contează mici modificări de parcurs. Este și asta o definiție a viziunii pe termen lung, nu-i așa?
„Primele roade ale măsurilor de campanie: comisioane ascunse în programul «Prima mașină»”
Într-o bună parte a acestei campanii s-a discutat despre promisiunile economice ale Guvernului, făcute în scopuri vădit electorale. Cu toții avem o mare îngrijorare în ce privește construirea bugetului pe 2015 pe baza prognozelor existente, a creșterii reale a economiei (nu din cifre, ci din producție și investiții), dar și a surselor de finanțare a viitorului buget.
„Prima mașină” a fost considerată de mulți, pe bună dreptate, o măsură bine-venită. Nu aș încadra-o direct în setul măsurilor electorale din ultimele săptămâni.
Am apreciat, la data lansării ei, faptul că era destinată tinerilor și putea oferi niște șanse în plus acestei categorii. Iată însă prima clauză ascunsă, livrată subtil de Guvern chiar zilele acestea: extinderea la toate categoriile de vârstă a acestei măsuri. Nu știu în ce măsură poate fi criticată indistinct. Mulți români, indiferent de vârstă, au dreptul la o mașină, însă poate fi criticată din perspectiva politicilor pentru tineri. Cum a fost gândită această măsură, cum a fost calibrată, ce au spus studiile de impact? Dacă este să vorbim de politici publice și a fost gândită pentru tineri, cum pot niște norme metodologice să schimbe o întreagă viziune? Probabil pentru că ea nu exista de la bun început.
Apoi, perioada de creditare a scăzut de la 7 ani la 5 ani. Crește și povara pentru beneficiari, dar nu mai contează, probabil ar fi trebuit să conteze intențiile bune de la început, nu actul normativ final. Acesta este mesajul trist către cetățeni.
Principala problemă este însă alta: exact așa cum s-a spus și în campanie, generozitatea electorală trebuie finanțată de undeva, cineva trebuie să plătească pentru ea.
În cazul acestui program, „Prima mașină”, beneficiarii vor plăti în plus, deoarece normele metodologice introduc un nou comision, care nu fusese inițial anunțat. Mai exact, costurile împrumutului garantat de stat cresc prin introducerea unui comision de risc. Guvernul a aprobat normele metodologice pentru programul „Prima mașină”, modificând exact costurile. A mai fost inclus un comision de risc care majorează costurile totale ale creditului garantat de stat. Conform calculelor media, sumele sunt semnificative, cam 25% din total. Poate sunt sau nu exacte, dar faptele rămân: una promitem în campanie, alta emitem în Guvern. Comisionul există.
Iată deci cum apar taxe și comisioane suplimentare: nu sunt crescute (încă) cele existente, ci se emit acte normative care oferă cetățenilor cadouri otrăvite. Oferim tinerilor șansa să cumpere prima lor mașină, dar le oferim și o lecție dură: niciodată un bir de la Guvern nu vine singur. Mai urmează un comision, eventual. În mod ironic, în cazul programului „Prima mașină” se numește comision de risc. Ne ilustrează foarte bine cum vor plăti românii măsurile din campanie: cu un comision de risc.
Acest discurs nu este încă acoperit de analiza de discurs (acoperire curentă: 2020 →). Vezi metodologia.
Corneliu Mugurel Cozmanciuc · 25 noiembrie 2014 · monitorul.ai