Maria Dragomir

„Românii se întreabă și ne întreabă: «Nouă ce ne-a adus integrarea europeană?!»”

Trebuie să precizez de la bun început că sunt unul dintre oamenii cei mai convinși de avantajele integrării europene a României, atât din necesitățile de dezvoltare pentru o evoluție reală către o zonă bine așezată din punct de vedere economic și cultural, dar și pentru liniștea noastră și a copiilor noștri în contextul atât de dificil al actualelor realități geopolitice.

Privind la ceea ce se întâmplă în ultima perioadă în Ucraina, realizăm că românii stau liniștiți și nu au mai pus în practică celebrul proverb al unor vremuri trecute: „când se strănută la Moscova, se răcește la București”. Prin Uniunea Europeană, prin NATO, România este o țară care poate sta liniștită în aceste vremuri tulburi. Și, din acest punct de vedere, se confirmă că toate acțiunile de integrare în lumea civilizată a unei Românii care a avut mult de suferit, prin înapoiere, o lungă perioadă a istoriei sale reprezintă un avantaj incontestabil.

Cu toate acestea, însă, atât în calitatea mea de om care trăiește printre oamenii obișnuiți, dar și prin desele incursiuni pe care le fac ca parlamentar în diferitele localități, inclusiv sau mai ales în mediul rural, constat că oamenii au ajuns să se izbească de niște realități deosebit de dificile, iar din experiențele nu prea fericite apar și foarte multe semne de întrebare. Una dintre întrebările repetate pe care le-am întâlnit, mai ales în ultima vreme, se poate rezuma la aceasta: „Până la urmă, nouă ce ne-a adus integrarea asta europeană?!”. Firesc, am adresat la rândul meu această întrebare oamenilor pentru a vedea care sunt punctele lor de vedere, cum resimt ei integrarea europeană. Iar constatările nu au fost, din păcate, prea optimiste, mulți, foarte mulți dintre cetățenii cu care am dialogat având puncte de vedere critice, constatări care nu sunt în beneficiul intereselor lor, până la urmă, acesta fiind obiectivul fiecărui om în orice țară civilizată.

De exemplu, din punctul de vedere al multor primari de comune, satul românesc a fost cel mai lovit de modul în care s-a realizat integrarea europeană a României. Pornind de la negocierile improprii, fără o gândire în beneficiul satului românesc, s-au acceptat o serie de condiții care blochează evoluția economică și potențialul de dezvoltare ale satului românesc și ale țăranului din România.

Sunt constatările oamenilor care au ajuns în situația de a nu-și mai putea valorifica rodul pământului, de a nu mai putea ieși pe piață cu produsele tradiționale ale satului românesc – de la ouă și găini la lapte și brânzeturi și toate cele care reprezentau punctul de atracție pentru orice orășean, atunci când intra în contact cu satul românesc. Țăranii nu mai au voie să vândă nimic, iar condițiile tot mai dificile pe care le întâmpină ultimii întreprinzători care mai au

puterea de a ajunge la piață îi îndepărtează și pe aceștia din sistem. Pe bună dreptate se întreabă și ne întreabă: „Dar ce au ouăle noastre, pe care le-am vândut atâția ani fără niciun fel de problemă?... Dar ce are laptele nostru de nu mai putem să-l ducem la piață, când au crescut atâtea generații sănătoase cu laptele vacilor noastre?!...”