Vasile Berci

„Roșia Montană. Ce-i de făcut?”

Societatea și viața politică internă sunt marcate, în ultimul timp, de subiectul incendiar Roșia Montană. Prin extensie, este vorba de modul în care România, țară bogată în resurse, va reuși să beneficieze cât mai mult posibil de valoarea resurselor pe care le posedă.

Istoria modernă a lumii constituie argumentul peremptoriu al faptului că, de regulă, resursele naturale nu au adus dezvoltare și prosperitate în țările care le dețineau, iar subdezvoltarea și sărăcia s-au menținut până în zilele noastre în statele foste colonii.

Sistemul colonial a dispărut, dar în esență circulația mondială a materiilor prime a rămas în paradigma de la statele subdezvoltate spre marile puteri economice ale lumii.

Economistul Joseph Stiglitz, în lucrarea „Mecanismele globalizării”, demonstrează că:

a) marile companii miniere, petroliere și de gaze naturale acaparează, prin metode neortodoxe, profituri uriașe, în timp ce statele care le dețin obțin cu mult mai puțin decât ar trebui;

b) cedarea resurselor nu aduce în regiunea respectivă dezvoltare și avantaje sociale, iar Guvernul dispune de bani mai puțini pentru infrastructură, școli, spitale etc.; c) singurul avantaj legat de minerit constă în puținele locuri de muncă create pe timp mediu, dar daunele ecologice pot duce la dispariția unor locuri de muncă existente în alte sectoare din zonă;

d) riscul real al unor costuri bugetare imense suportate de Guvern pentru ecologizarea zonei după epuizarea zăcământului.

Aceasta este opinia lui J. Stiglitz, bazată pe studierea a sute de exploatări din întreaga lume.

Cred că putem fi de acord că relansarea economică a țării nu poate fi concepută fără a lua în calcul singurul lucru cert pe care îl mai deținem – resursele naturale.

Vizavi de Roșia Montană există întrebări și incertitudini tulburătoare ca:

‒ faptul că nu se procedează la desecretizarea contractului dintre statul român și RMGC blochează din start orice șansă pentru o analiză rațională, cu orizont predictibil, cu privire la beneficiile economice și financiare ale statului român;

‒ nu este corect ca partea română să nu dețină informații de mare acuratețe privind rezultatul lucrărilor de exploatare. Care sunt cantitățile de aur și argint corect estimate? Există în minereu metale rare? Dar mercur? Dacă există, nu ar fi normal ca RMGC să facă investiții conexe, care să utilizeze metale rare? Existența mercurului nu agravează problema ecologizării zonei?

‒ cu privire la iazul de decantare se ridică, de asemenea, întrebări și îndoieli. Impermeabilizarea celor 360 de hectare este asigurată de stratul de argilă existent în aria viitorului iaz? Procedează RMGC la asigurarea iazului și la constituirea unui fond de garanție pentru o situație de catastrofă ecologică? Se regăsesc în contract clauze lipsite de orice umbră de ambiguitate privind ecologizarea zonei după terminarea lucrărilor de exploatare?