Vasile Popeangă

„Roșia Montană – o piatră de încercare pentru Băsescu?”

Băsescu s-a băgat până-n gât în povestea cu Roșia Montană Gold Corporation! Brusc, a făcut încă o demonstrație că subiectul e foarte departe de a-i fi indiferent. A ieșit din Palatul Cotroceni, vezi Doamne!, mort de grijă și de dor să stea de vorbă cu cei care protestau împotriva susținerii, zilele trecute (ca un lobbyst, a zis cineva în mod corect), a acestui proiect nefast al scoaterii aurului de la Roșia Montană cu cianuri și a distrugerii patrimoniului inestimabil de acolo.

Traian Băsescu insistă, în ciuda tuturor avizelor negative – iar el a promis că ține cont de opiniile specialiștilor! –, deși lumea nu e de acord cu ce se pune la cale sub patronajul său. El vrea să se facă, nu știu din ce considerente, pentru că ele nu sunt transparente – transparente sunt doar justificările de ochii lumii. Vrea neapărat și depune un zel demn de o cauză mai bună, în interesul națiunii. Pentru asta a ieșit – pentru prima dată din ianuarie – să facă o baie de mulțime, chiar cu riscul de a înghiți toate posibilele fluierături, huiduieli, tinere și folclorice urări de trăit bine până la a șaptea spiță ori blesteme bătrânești!

A fost – ca de obicei, când este vorba despre o _pax traiana_ ori despre o discuție cu un ins portocaliu migrator spre verdele ăla care-ți scoate ochii, dom’le! – un dialog al surzilor de la început și așa a rămas până la sfârșit. După ce și-a făcut numărul de prestidigitație pentru aruncarea prafului în ochii mai atenți, s-a uitat amuzat spre camere, hăhăind în gând. A făcut apoi stânga-mprejur și a plecat, știind că toată seara televiziunile vor avea ce vorbi despre apariția lui...

Tipu’ a părut total nesincer, ca să nu scriu chiar fals, mincinos, necredibil. A semănat nu cu un președinte de țară (de parc-ar fi semănat vreodată...!), ci cu un șmecher onctuos din portul Constanța, încercând să-și plaseze unor fraieri marfa de contrabandă cu defecte la preț de supermagazin de mare lux! Altfel cu umor, hăhăind (până la urmă...) în stilul caracteristic, dornic să pară băiat de gașcă. Ăsta e Băsescu: doar imagine. Dacă dai poza la o parte, descoperi că regele e gol! Am remarcat la el bronzul natural, de plajă, și tricoul portocaliu – cum altfel? –, albul marinăresc nu mai e la modă la Cotroceni, albul e culoarea purității. În rest... nimic, chiar nimic! Și, cu cât asistăm la îmbătrânirea lui Băsescu (asta e: și președinții îmbătrânesc și mor, indiferent cât i-ar durea pe cei din sectele lor!), cu atât e mai vizibil că acest om nu știe să îmbătrânească frumos – recunoscând chiar, la școala de vară a tinerelor beizadele PDL-iste, ținută „la șto”, toamna, că se apropie de zor vârsta la care nimeni nu mai are nevoie de el dacă nu mai e un Zeus atotputernic. Întreba, odinioară, retoric, matrozul în retragere, ce a rămas în urma lui Constantinescu. Se apropie momentul în care va afla răspunsul pe care îl știe foarte bine: în niciun caz vreo victorie à la Pirus – adică praful și pulberea! Constantinescu a lăsat măcar țara întreagă. Băsescu se pare că are ambiția să reformeze și acest lucru... Și cine va mai rămâne ca să numere morții, răniții și dispăruții guvernării băsiste, dacă onor cetățenii vor fi măcelăriți până la ultimul prin înfometare, prin îmbolnăvire, prin lipsa sistemului de sănătate, prin emigrarea forțată, prin...? Băsescu își șterge urmele crimelor sale decimând martorii, adică populația!