Ovidiu Ioan Dumitru

„Roșia Montană, un precedent periculos pentru România”

Subiectul Roșia Montană suscită dezbateri aprinse de mai bine de 13 ani. Am auzit păreri pro și contra, mai bine sau mai puțin bine argumentate. Am văzut politicieni care s-au folosit de acest subiect pentru a câștiga voturi și, mai grav decât atât, oameni de stat de la cel mai înalt nivel acuzându-se reciproc de faptul că au fost cumpărați de către compania investitoare în schimbul susținerii. Ce nu am văzut însă este ca autoritățile decidente în această situație să își asume vreo decizie fermă, să tranșeze subiectul care tărăgănează de atâția ani.

Subiectul creează, în opinia mea, două precedente periculoase pentru societatea românească.

În primul rând, vorbim de adoptarea unei legi speciale pentru interesul unei companii private, și nu de cel general, așa cum prevede Constituția. O spune chiar și ministrul justiției, o observație a domnului Cazanciuc ignorată de prim-ministrul Victor Ponta, pentru că, nu-i așa, există și un domn deputat Victor Ponta care să-i repare greșelile în Parlament și care poate să-i împace conștiința unui premier duplicitar care în campania electorală declara că va respinge Proiectul Roșia Montană. Facem și o comisie parlamentară care să dezbată, de ochii lumii, în opinia mea, pentru că nu

poate fi altfel, având în vedere că, așa cum o recunoaște și premierul, este un acord negociat cu cei de la RMGC. Și vă întreb, stimați colegi deputați: Cum vom putea să modificăm un acord negociat și bătut în cuie de autoritățile inițiatoare ale proiectului de lege?

În al doilea rând, vorbim de demararea unui proiect cu un impact devastator pentru mediu și implicit pentru economia românească. Tehnologia folosită în procesul de extracție a aurului este cea prin cianurare în cariere de exploatare la suprafață. Studiile și exemplele unor activități miniere din alte țări au arătat că există riscuri ridicate privind: poluarea pânzei freatice din cauza scurgerilor de ape acide, ruperea barajului iazului de decantare, alunecări de teren, având în vedere că structura geologică de sub localitatea Roșia Montană este formată din roci care nu permit exploatarea la suprafață. Se pare că nu am învățat nimic din dezastrul din 2000 de la Baia Mare, incident de pe urma căruia mii de oameni din regiune, dar și statul, plătesc și azi.

Un alt exemplu relevant este cel din Canada. Statul canadian cheltuie peste 1,5 miliarde dolari în fiecare an ca să oprească expansiunea arsenicului și a cianurilor rezultate din exploatarea vreme de 50 de ani a minelor de aur din zonă, singura soluție găsită de „decontaminare” fiind tehnologia de criogenizare a solului pe zeci de kilometri pătrați. Trebuie să subliniez că din proiectul de lege înaintat Parlamentului aflăm că garanția de răspundere de mediu pe care RMGC trebuie s-o depună este de doar 25 de milioane de USD. Este statul, stimați colegi, pregătit să plătească de pe urma unor dezastre?