Constantin Avram

„Rusia nu trebuie provocată!”

Ori de câte ori am avut ocazia, am susținut și am promovat diplomația ca element de echilibru, în raport cu amenințarea sau provocările în relațiile dintre națiunile lumii, atât cât m-am priceput și cât am înțeles din tainele și mișcările diplomației române. Nu am fost întotdeauna de acord cu declarațiile belicoase ale fostului președinte Traian Băsescu, gen: „Marea Neagră, lac rusesc” sau „...ați stat 30 de ani în țara noastră și nimeni nu v-a întrebat de ce!?”, sau „...vicepremierul rus a consumat nu știu câtă votcă înaintea declarațiilor provocatoare...” ș.a.m.d. Cred că toate aceste declarații ale fostului președinte nu au făcut altceva decât să altereze relațiile bilaterale dintre România și Rusia.

Recentele declarații ale diplomației ruse, prin ministrul de externe Serghei Lavrov, sunt de natură a ne da de gândit, deoarece aceste declarații ale rușilor, aduse în spațiul public,

riscă să însemne adevărate avertismente la poziția României în zona Mării Negre, mai exact la poziția țării noastre în raport cu situația din Ucraina, din partea Rusiei venind tot mai des semn că ar putea sprijini (dacă nu o fac cumva deja) tendințele separatiștilor transnistreni de a se rupe de Republica Moldova.

În acest context, nu putem uita sprijinul Rusiei acordat Guvernului de la Budapesta în vederea despărțirii de UE sau recenta poziție a Moscovei față de situația Greciei, ca să nu mai vorbim de ridicarea de către ruși a embargoului impus Iranului în chestiunea livrării de rachete balistice sol-aer.

Sunt acțiuni care trebuie să îngrijoreze Uniunea Europeană cu privire la granița de est a ei, acolo unde se situează România și Polonia. Nimic nu este întâmplător, iar acțiunile diplomației ruse ar trebui să determine UE să treacă de la etapa sancțiunilor economice, care au iritat iremediabil Rusia, la o etapă care să presupună folosirea mijloacelor diplomatice pentru calmarea situației din Ucraina. Este un demers mult mai flexibil, mai eficient și mai puțin provocator, deoarece, în opinia mea, ar fi singura cale de stingere a conflictului ucrainean și de apropiere a Republici Moldova de Uniunea Europeană.

Mișcările Rusiei față de Ungaria, mai exact apropierea de politica de la Budapesta, față de Grecia, în problema asistenței financiare, sau, mai nou, de ridicare a embargoului impus Iranului constituie un răspuns clar al Moscovei față de sancțiunile economice impuse de UE.

Vrem, nu vrem asistăm cu toții la escaladarea crizei ucrainene, din moment ce Rusia răspunde prin soluție militară la sancțiunile economice. Nimeni nu poate încă să dea un prognostic asupra evoluției situației din Ucraina, dar nici evoluției relațiilor bilaterale dintre Moscova și Occident, deoarece reacțiile acestuia sunt tot mai palide și mai strâns legate de dependența de gazul rusesc. De aceea, cred că poziția rigidă a României față de situația din zona Mării Negre ar trebui abandonată, tocmai pentru că a fost generată de fostul președinte Traian Băsescu, într-un context internațional cu totul diferit de cel prezent, care pune diplomația de la București într-o evidentă defensivă. Să ne amintim că, în martie 2014, de Ziua națională a Ungariei, provocările extremiștilor maghiari nu au generat nicio reacție la nivelul Uniunii Europene.