Nuțu Fonta

## „S.O.S. viitorul școlii românești!”

Multiplele reforme aplicate după 1989 în învățământul românesc au avut un efect nescontat, dar sigur – punerea educației naționale pe butuci. O serie de școli s-au închis una câte una, cele care mai sunt nu au autorizație sanitară de funcționare, bibliotecile lipsesc, clasa a IX-a ba e, ba nu e la liceu, absenteismul elevilor ne clasează pe primul loc în Europa, iar de aici până la creșterea îngrijorătoare a abandonului și analfabetismului tinerei generații nu a mai fost decât un pas. Criza din ultimii ani a accentuat și mai mult starea precară a educației, o mulțime de familii, mai ales cele fără posibilități materiale și din zonele rurale, preferând să-și țină copiii acasă, la munca din gospodărie, decât să-i trimită la școală, pentru simplul fapt că nu au bani să le plătească drumul către școlile din alte localități sau să le cumpere manuale, deși acestea sunt gratuite, conform legii.

Situația dezastruoasă a învățământului autohton are un efect devastator pentru viitorul tinerei generații, implicit pentru schimbul de mâine al românilor. Școala românească a devenit în ultimii ani un exportator masiv de creiere, nu numai elevii superinteligenți, ci și cei cu aptitudini medii dorindu-și să își continue cariera universitară în alte țări. Ba, mai mult, tot mai mulți tineri aleg să facă chiar cursurile liceale în străinătate, perspectivele ulterioare din Europa fiind mult mai atractive decât cele de la noi, cel puțin prin prisma ușurinței în găsirea unui loc de muncă, evident mai sigur și mai bine plătit ca în România.

La această stare de fapt s-a ajuns, în opinia mea, și din cauza stagnării sistemului educațional într-o letargie metodologică neconstructivă. Mă refer îndeosebi la conținutul programelor școlare și al sistemului de evaluare a elevilor, invers proporțional cu actualele cerințe și realități de pe piața muncii. O serie de specialiști din învățământ consideră astfel că programele școlare trebuie regândite, reformate din temelii. Actualele programe școlare pun accentul pe latura informativă a elevilor și mai puțin pe cea formativă, iar prin evaluarea elevilor se urmărește preponderent ceea ce au reținut aceștia, și nu capacitatea lor de a aplica practic cunoștințele acumulate. Practic, școala românească scoate roboți pe bandă rulantă, evident, foarte bine pregătiți comparativ cu omologii lor din țările europene, unde elevii sunt puși să și gândească, nu numai să memoreze.

Educația națională a avut miniștri care au încercat, fiecare în stilul său, să își pună amprenta pe funcționarea sistemului. Rezultatele acestor acțiuni ministeriale sunt, din păcate, extrem de negative pentru generațiile viitoare, respectiv pentru tinerii care ne vor mai rămâne în țară. Învățământul are nevoie de fonduri suplimentare, pentru a oferi șanse egale tuturor copiilor și pentru a putea limita efectele sărăciei prin condiții mai bune de studiu, prin acordarea unor facilități care să compenseze inegalitățile și să limiteze, în mod real, analfabetismul și tendința de abandon școlar. În caz contrar, cazurile de marginalizare socială vor crește, precum și numărul absolvenților care nu se vor putea integra pe piața muncii.