Radu Stroe

„Să greșiți bine!”

Pe fondul protestelor izbucnite, cele mai multe, în mod spontan în toată țara și al mesajului stereotip-repetitiv adresat de Emil Boc: „Înțelegeți că e criză!”, în Parlament, Coaliția de guvernare a votat săptămâna trecută două inițiative legislative care aveau în vedere diminuarea TVA la 5% pentru alimentele de bază și neimpozitarea pensiilor sub 2.000 de lei. Bucuria românilor a avut o durată foarte scurtă pentru că parlamentarii PDL s-au grăbit să anunțe faptul că totul a fost o „greșeală”, „o eroare de tehnică legislativă”. Indicația indexului a fost inversă și, astfel, Coaliția a votat, pentru prima dată, în favoarea cetățenilor români!

Atitudinea corozivă și forța contestatară postvot a desubstanțializat votul, pentru care se va găsi repede o modalitate de reinversare.

Forța hazardului a făcut ca, la o distanță relativ mică de timp, să se pună în oglindă două situații care vin în contrasensul democrației: un vot fraudat este considerat corect (Legea pensiilor) și un vot corect (legile privind scăderea TVA la 5% și neimpozitarea pensiilor mai mici de 2000 lei) este considerat post-factum... greșit, prin urmare repede reglementat. O contradicție contrariantă ce relevă tipul de politică adoptată de guvernanți.

Ancorarea în „realitățile crizei” justifică și revendică, în concepția Guvernului, prioritatea îndreptării greșelii, deși această lege ar fi recalibrat, într-o oarecare măsură, inechitățile.

Coaliția de guvernare este responsabilă de alte triste recorduri negative pe care România le-a atins în ultimii doi ani: românii sunt cei mai pesimiști est-europeni, deși acum doi ani erau cei mai optimiști, sănătatea, învățământul, armata, economia au atins limita inferioară.

Clivajul dintre practica politică a Guvernului Boc-Băsescu și interesul cetățenilor, binele comun, a devenit insurmontabil.

Cât de actual este mesajul lui Alexis de Tocqueville, după aproape două sute de ani: „A învăța democrația, a reanima dacă este cu putință crezurile ei, a-i purifica moravurile, a-i reglementa mișcările, a înlocui, puțin câte puțin, lipsa ei de

experiență cu știința treburilor statului, instinctele ei oarbe cu cunoașterea adevăratelor ei interese, a adapta guvernarea ei timpurilor și locurilor, a modifica această guvernare în funcție de împrejurări și oameni, iată cea dintâi îndatorire impusă în zilele noastre celor aflați la cârma țării”.