Miron Alexandru Smarandache

„Să lăsăm instituțiile statului să lucreze!”

A devenit deja o isterie națională obiceiul defectuos și nefondat al atacării instituțiilor reprezentative ale statului. Din păcate, democrația poate fi greșit înțeleasă, și cam acest lucru se întâmplă deseori în România. Spre exemplu, am observat în ultimele zile seria de atacuri lansate de fostul președinte Traian Băsescu la adresa justiției. Mi se pare că fostul președinte uită prea repede că nu vorbește în numele cetățeanului Traian Băsescu, ci în numele celui care a însemnat zece ani instituția prezidențială a României. Ieșirile Domniei Sale de acum nu sunt altceva decât o gravă încălcare a normelor fundamentale ale statului de drept și ale regimului democratic din România. Trecând peste litera Constituției, așa cum ne-a tot obișnuit de-a lungul mandatului său de „jucător”, fostul președintele se erijează, mai nou, într-un fel de diriginte care își permite, nu știu din ce calitate, să își dea cu părerea despre tot și toate și să pună presiune pe acțiunile puterii judecătorești. El crede că deține adevărul absolut, din moment ce indică nonșalant ce sentințe trebuie date, când și în ce context, cine este vinovat și cine nu.

Traian Băsescu a trecut acum de la statutul de președinte-jucător la cel de ex-președinte-judecător, ceea ce nu constituie o atitudine demnă de un fost șef de stat. Instituțiile statului trebuie lăsate să își facă datoria, să lucreze, cu atât mai mult atunci când ne referim la justiție. Nu ne putem transforma cu toții în stăpâni ai țării, nu putem transforma România într-o moșie proprie. Trebuie să încetăm să cultivăm răul la scară națională, să nu mai găsim în orice doar motive de insatisfacție. Astfel de acțiuni de permanentă contestare nu fac altceva decât să producă dezechilibre atât în instituțiile atacate, cât și în rândul percepției românilor referitoare la buna funcționare a statului, în general.

Sunt de părere că puterea judecătorească își respectă independența și acționează în respectul și supunerea față de lege. Societatea românească și statul de drept din România, atacate pe diferite flancuri și cu tendințe vădit dictatoriale, au în puterea judecătorească poate un ultim pilon de rezistență. Este o responsabilitate mai mult decât profesională pentru oamenii din sistem învestiți cu această responsabilitate să reziste și să își facă datoria în mod corect și onest față de toți cetățenii acestei țări.

Consider că avem nevoie de luciditate, calm și o viziune constructivă. Nu putem să contribuim la dezvoltarea și modernizarea României într-un permanent climat de scandal, de ură, de învrăjbire, trebuie să analizăm riguros și nepărtinitor toate situațiile care impun o luare de poziție publică exclusiv negativă, lansată strict pentru a da apă la moară cârcotașilor. În acest context, cu cât vom fi mai analitici în a examina potențialele subiecte de scandal, cu atât vom putea să discernem cât mai bine ceea ce trebuie să facem și să eliminăm astfel tendințele de manifestare a răului absolut.