Constantin Codreanu

„Să ne onorăm datoriile față de românii din partea de nord a Bucovinei, din Herța și celelalte ținuturi înstrăinate de Stalin!”

Aniversăm astăzi centenarul unirii Bucovinei cu patria-mamă, România, o unire pe care nu o mai avem întreagă, pentru că în 1940 Stalin a anexat județele Cernăuți și Storojineț din nordul Bucovinei și ținutul Herței din județul Dorohoi, laolaltă cu cele nouă județe ale noastre din Basarabia.

La 28 noiembrie 1991 Parlamentul României declara solemn că: „Referendumul organizat de autoritățile de la Kiev în teritoriile românești încorporate cu forța în cadrul fostei URSS – respectiv în Bucovina de Nord, Ținutul Herței, Ținutul Hotin, precum și în județele din sudul Basarabiei – este nul și neavenit, precum și consecințele acestuia...”

Viața ne-a arătat că între gesturile declarative și fapte este o mare diferență. Constatăm astăzi că evoluțiile culturalidentitare din teritoriile noastre naționale încorporate Ucrainei de sovietici au fost și sunt nefaste. În mare măsură acestea se explică și prin deficitul de solidaritate al statului român cu minoritatea sa înrudită din aceste teritorii.

Ne întrebăm ce am fi putut face și nu am făcut pentru ca românii bucovineni să suporte mai ușor vitregiile vremurilor și să poată supraviețui. Să vorbim la obiect, cu degetul pe propriul nostru obraz.

Am fi putut înființa Institutul Cultural Român de la Kiev, cu filială la Cernăuți, cum ne obligă cadrul legal. Numai că Ministerul Afacerilor Externe de la București este de vină că aceste prevederi legale nu sunt puse în aplicare timp de 14 ani, un minister pasiv, care nu se obosește să obțină nici măcar reciprocitate în relația cu Kievul, care și-a deschis de mulți ani Centrul Cultural Ucrainean în București.

Le-am fi putut acorda burse identitare tuturor celor 57 de mii de elevi români din Ucraina, așa cum fac alte state pentru elevii minorităților, dar nu am făcut-o. Amintesc că 61% dintre elevii români din Ucraina nu sunt instruiți în limba maternă, făcând obiectul asimilării tot mai accentuate. Noi ne-am jucat de-a bursele de merit, apoi am decis să le acordăm doar elevilor clasei I și doar pentru anul școlar trecut, dar nici aceste burse încă nu au ajuns peste tot. Le-am fi putut acorda un sprijin financiar și tuturor profesorilor români din Ucraina, dar nu am făcut-o. De vină este Ministerul pentru Românii de Pretutindeni, Ministerul Finanțelor Publice, Guvernul, dar și Parlamentul României, care refuză cu nonșalanță vinovată să prevadă în Legea bugetului de stat fondurile necesare unui asemenea scop legitim.

O altă vină a corpului legiuitor este că nu prevedem fonduri pentru angajarea unui număr suficient de funcționari în Ministerul pentru Românii de Pretutindeni, care să se ocupe de asistarea cultural-identitară a românilor din comunitățile istorice, mai cu seamă a celor din Ucraina. Aceasta vină o împărțim cu Ministerul Finanțelor Publice și cu Guvernul, care pregătesc anual legea bugetului de stat.