Constantin Avram

„Să nu deschidem o nouă cutie a Pandorei!”

O recentă modificare legislativă schimbă radical datele problemei în ceea ce privește cuantumul indemnizațiilor reprezentanților statului în adunarea generală a acționarilor și în consiliile de administrație ale companiilor de stat. Aceste remunerații au fost limitate până la sfârșitul anului 2011, iar ulterior nu a mai existat niciun fel de limită maximă, fapt de-a dreptul incredibil într-o țară europeană aflată de ani buni în recesiune. Recent, Guvernul Ponta a impus ca membri AGA și CA să fie plătiți cu un plafon de 25% din indemnizația managerilor, aspect care deschide o cutie a Pandorei extrem de periculoasă pentru societatea românească, dar și pentru consolidarea fragilei noastre democrații.

Îmi exprim, în nume personal, indignarea față de această măsură luată de Executiv, a cărei aplicare dă posibilitatea membrilor din AGA și CA să primească sume enorme raportate la salariile actuale din sistemul bugetar român. Nu pot să fiu de acord ca anumite persoane să primească indemnizații uriașe, stabilite pe baza unei ordonanțe care este total nefondată, raportat la realitățile prezente ale costului vieții și nivelului de trai din România. Culmea este că ordonanța respectivă, nr. 26/2013, are o denumire extrem de deplasată, respectiv „privind întărirea disciplinei financiare la nivelul unor operatori economici la care statul sau unitățile administrativ-teritoriale sunt acționari unici ori majoritari sau dețin direct ori indirect o participație majoritară”. Astfel, articolul 14 alineatul (1) al Ordonanței precizează că „operatorii economici nu pot acorda membrilor adunărilor generale ale acționarilor remunerații mai mari de 25% din indemnizația fixă lunară a directorilor generali/directorilor, pe ședință și pentru mai mult de o ședință într-o lună, cu încadrarea în prevederile bugetare aprobate”. Consider că nu este corect ca autoritățile publice locale să decidă după bunul lor plac persoanele mandatate în cadrul AGA și CA, care, de fapt, au calitatea de angajați ai acestor societăți, pe cale de consecință ele fiind deja plătite de autoritățile menționate.

Împărtășesc ideea conform căreia indemnizațiile acordate membrilor adunărilor generale ale acționarilor și consiliilor de administrație ale companiilor de stat trebuie să rămână plafonate la cuantumul de unu la sută din salariul directorului, fără a putea depăși 75% din salariul unui secretar de stat. În acest fel se elimină orice umbră de îndoială sau de corupție privitoare la accederea anumitor persoane impuse politic în aceste structuri ale societăților de stat.

Tot în acest context, cred că se impune a fi revizuite în scădere toate salariile directorilor generali sau directorilor adjuncți din companiile de stat, care au salarii de peste 2.000 de euro, câtă vreme salariul minim pe economie nu depășește încă 1.000 RON. Polarizarea salariilor în cadrul companiilor de stat nu poate decât să stimuleze vânătorii de salarii foarte mari, cu performanțe manageriale ridicole, într-un context social care va fi și el polarizat la maximum. Nu putem crea condiții pentru formarea unei clase sociale de 10% căreia „să i se aplece de prea mult”, iar restul de 90% să trăiască la limita unor condiții de trai precare! Aceste aspecte trebuiesc stopate imediat, prin acte normative corespunzătoare!