Claudiu Vasile Răcuci

## „Să nu fii bucuros! Țara te vrea prost!”

După 10 ani de la semnarea Pactului pentru educație, în anul 2007, constatăm cu toții că acel act a fost un alt gest de fariseism politic, în care toate partidele politice parlamentare de la acel moment mimau responsabilitatea față de cea mai importantă problemă de pe agenda publică a societății românești – educația copiilor, adică viitorul acestei țări.

Au trecut 10 ani și banii pentru finanțarea sistemului de învățământ nu au crescut ca pondere în PIB, așa cum se angajaseră solemn partidele politice, până la 6% din PIB, ci, dimpotrivă, sumele alocate au scăzut de la un an la altul. Motivul care a stat în permanență la baza tăierilor de resurse financiare a fost acela că oricum natalitatea scade, tinerii pleacă la muncă în străinătate, numărul de elevi este tot mai mic, numărul cadrelor didactice de carieră a scăzut și se poate face educație și cu suplinitori prost plătiți sau cu personal necalificat, iar investiția în infrastructura școlară este tot mai inutilă, căci peste 2-3 ani vor pleca și copiii ăștia la muncă în străinătate, și atunci școala se va închide de tot.

2017 – 10 ani de la aderarea României la Uniunea Europeană. 2017 – România este „tigrul” Europei, cu cea mai mare creștere economică statistică din spațiul Uniunii Europene! 2017 – anul în care finanțele publice au intrat într-un colaps asistat, iar investițiile au intrat deja în cartea de istorie la evenimente trecute. În tot acest context de glorie pe care vrea să-l înfățișeze Mihai Tudose, în școala românească ne izbește o cu totul altă realitate: tavanele cad peste elevi în clasele de curs, pentru că de peste 20 de ani acestea nici măcar nu au mai fost văruite, dar apoi să fie reparate; toaletele continuă să funcționeze în spatele curților; autorizațiile sanitare sau de incendiu vor fi iarăși veșnica promisiune electorală a politicienilor locali sau de la centru.

Ce dacă România e „tigrul” economiei europene, căci la iarnă micuții vor scrie tot cu mănușile în mâini, pentru că administrațiilor locale nu le-au mai rămas bani suficienți pentru lemne de foc, cadrele didactice bine calificate vor continua să părăsească sistemul de învățământ, pentru că salariile mărite nu au venit nici în 2017 și nu vor veni nici în 2018.

Miere pentru preșcolari și școlari nu se va da nici anul viitor, pentru că această creștere economică pare a fi alergică la o alimentație sănătoasă. Nici cupoane sociale pentru preșcolari și școlari și nici demararea contului educațional pentru copiii nou-născuți nu va avea loc, pentru că economia crește prea repede și i-ar putea deruta pe elevi, dacă s-ar răsfrânge și asupra șansei lor la o viață mai bună.

O veche zicală românească spune că țara te vrea prost, adică slab pregătit, slab instruit, astfel încât cei care guvernează să te poată manipula veșnic cu promisiuni neîndeplinite și cu realizări inexistente. Uite că, deși suntem membri ai Uniunii Europene și cu toții credeam că am scăpat de metehnele regimului de tristă amintire, Guvernul PSD–ALDE, cel care a păcălit populația în anul 2016, pare să fie ghidat de aceleași intenții. Nici Ponta, nici Dragnea, nici Tudose și nici vreun alt lider marcant al acestei coaliții de guvernare nu dau doi bani pe școala românească