Sorin Mihai Grindeanu

„Să nu lăsăm sănătatea copiilor la mâna proprietarilor de clădiri retrocedate!”

România trebuie să demonstreze că este o țară care știe să aibă grijă de copiii ei. Noi, aleșii acestei țări, trebuie să demonstrăm că suntem oameni preocupați de copiii noștri. O națiune care are copii sănătoși are și un viitor sănătos – acest truism este fundamental valabil și nu are nevoie de explicații care să ne lămurească... de ce.

Sănătatea copiilor trebuie privită ca o problemă de conștiință publică. Sănătatea copiilor trebuie să depășească bariera de temă strict medicală, cu diagnostic, tratament și ulterior cu statistici. În plus, sănătatea copiilor trebuie să fie o prioritate apolitică.

Sănătatea copiilor trebuie privită în ansamblu. Există o tendință de a privi lucrurile doar parțial. De multe ori, sănătatea copiilor nu depinde doar de medici specialiști, medicamente, dotări, finanțarea primară, sistem. Există zeci de cazuri în care pericolul vine din exterior.

Timișoara, prin Spitalul de Copii „Louis Țurcanu”, are deja precedente. Laboratorul și Secția TBC sunt în situația de a ajunge în stradă pentru că imobilul în care funcționează a fost retrocedat, iar proprietarii au găsit de cuviință să ceară evacuarea. În acest caz, vorbim despre copii care suferă de o afecțiune gravă, care necesită tratament de lungă durată, care trebuie să rămână izolați și care trebuie să beneficieze de condiții speciale pentru ameliorarea bolii și însănătoșire. Vă rog să vă gândiți ce le-ați spune părinților acestor copii dacă i-ați întâlni! Sănătatea nu primește scuze și justificări.

Multe dintre spitalele din România se confruntă cu astfel de probleme locative. Legea e lege și, clar, intenția nu este de a arăta cu degetul către proprietarii care și-au primit bunurile revendicate. În multe cazuri există suspiciuni privind modul în care imobilele au intrat în posesia beneficiarilor, dar acesta este apanajul justiției și al organelor de control. Noi trebuie să luăm act de acest aspect și trebuie să căutăm o soluție bună pentru viitor. Prezentul este deja la timpul trecut.

Vă rog să analizați declarația mea și să o priviți ca pe declarația unui tată, apoi ca pe cea a unui coleg și... deloc ca pe cea a unui politician.

Vreau să cred că toți cei din sală vă veți gândi la copii – ai voștri, ai noștri, ai lor, la copiii români.

Da. Reușim pentru sănătatea copiilor noștri!