Mircia Giurgiu

„Să nu mai existe oare niciun respect?!”

Am aflat, cu surprindere, că la începutul lunii august 2011, asistenții personali ai persoanelor cu handicap grav au primit decizia de încetare a contractului individual de muncă.

Considerăm că acești oameni, care suferă de o boală din cauza căreia nu se pot deplasa, oricum sunt loviți de soartă și ar trebui sprijiniți de societate, nu loviți din nou.

Situația la care s-a ajuns, respectiv persoanele cu handicap grav să fie lăsate fără niciun sprijin, ar trebui să fie soluția extremă la care să nu se apeleze niciodată.

Cum putem să le explică acelor oameni năpăstuiți și care nu se pot mișca, nu se pot deplasa pentru a-și cumpăra hrana și medicamentele necesare tratamentului că ei sunt primii vizați în ceea ce privește reducerea cheltuielilor primăriei?!

Asemenea persoane, în orice condiții de austeritate, ar trebui să fie beneficiarele ajutorului minim pe care societatea ar putea să-l acorde, acela de a avea un însoțitor care să le îngrijească cel puțin 8 ore pe zi, dacă nu 24 de ore.

Vă rugăm, domnule primar, să întreprindeți toate demersurile legale pentru a reveni asupra deciziei în urma căreia au fost disponibilizați asistenții personali ai persoanelor cu handicap grav.

Suntem de părere că aceasta ar reprezenta o mână întinsă celor care sunt dependenți de alte persoane pentru orice necesitate.