Cristian Buican

„Să nu ne uităm prioritățile – sistemul sanitar din România”

Am venit astăzi în fața dumneavoastră deoarece consider că trebuie să trag un semnal de alarmă cu privire la câteva dintre lucrurile la care asistăm în aceste zile. Dacă deschidem televizorul, dacă citim ziarul, dacă încercăm să ne informăm cu privire la ce ne înconjoară, în aceste zile nu observăm decât subiecte legate de alegeri, majorități, alianțe, fraudări sau alte lucruri asemănătoare care ne interesează mai mult sau mai puțin. Însă dacă mergem și vorbim cu cetățenii acestei țări, care au observat că alegerile s-au încheiat, vom observa un lucru îngrijorător pentru noi, politicienii: ei au cu totul alte subiecte de discuții.

Unul dintre ele, pe care voi încerca succint să vi-l prezint este situația sistemului sanitar din România și neajunsurile sale, neajunsuri despre care putem vorbi mult, dar care au un singur numitor comun: intervenția politicului asupra sistemului sanitar. Această intervenție brutală a omului politic asupra unui sistem despre care nu știe nimic nu aduce nimic bun, distruge un sistem care oricum este bolnav, un sistem care supraviețuiește cu greu, un sistem care ar trebui să fie oglinda unei civilizații europene, și nu un loc în care bolnavii sunt tratați în funcție de culoarea carnetului de partid.

Ne uităm cu stupoare că ne pleacă tinerii absolvenți de medicină din țară și se duc să profeseze și să facă performanță în alte țări. E normal, noi le oferim salarii mizere, lipsa de echipament medical și de medicamente pentru tratamente, directori de spitale incompetenți, numiți politic. Acesta este adevărul și trebuie să îl acceptăm. Dacă noi, clasa politică, nu realizăm atât legi clare, care să asigure o independență a sistemului sanitar față de politic, precum și condițiile necesare, atât materiale, cât și logistice, pentru ca personalul calificat să rămână în România să profeseze, sistemul sanitar din România va involua constant.

Pacienții care mor în fața spitalelor sau pe mesele de operații din cauza lipsei medicamentelor sunt tot imagini care descriu sistemul sanitar din România, iar acest lucru este posibil pentru că doctorul, asistentul, chiar și infirmiera sunt obligați de aceeași conducere numită politic să trateze cazurile care au carnet de partid de aceeași coloratură politică, iar pe urmă, dacă mai e timp, și pe ceilalți.

Cred că sunteți toți de acord cu mine că sistemul sanitar din România are nevoie urgentă de un transplant, de ceva perfuzii, de schimbări majore care să îi asigure atât independența politică, cât și cea financiară. Doar așa își va reveni. Nu trebuie nimeni să se îmbete cu apă rece și să declare că odată cu reformarea acestui sistem, prin legi clare, echilibrate, simple și corecte, acest sistem va deveni fără cusur. Însă, noi, ca parlamentari, avem obligația de a asigura un cadru legislativ onest care să dea șansa fiecărui absolvent de medicină să profeseze în țara lui, fiecărui pacient să fie tratat corespunzător și fiecărui director de spital independența politică de care are nevoie.