„Să nu se laude politicienii prea tare: competitivitatea economică a României e în picaj”
Creșterea economică actuală nu este suficientă pentru a ajuta România să recupereze într-un interval rezonabil de timp decalajul de nivel de trai față de țările dezvoltate. România a înregistrat o creștere economică de 3,5% în anul 2013, iar PIB-ul mondial a crescut cu 2,1%, conform estimărilor Națiunilor Unite. Nu este suficient. De pildă, nici la nivelul UE nu am reușit să ne îmbunătățim poziția: PIB-ul României a reprezentat, atât în anul 2008, cât și în anul 2013, doar 1,1% din PIB-ul UE. Mai mult, în anul 2012, România a înregistrat o creștere a PIB de 0,7%, în timp ce PIB-ul mondial a crescut cu 3%. Prin urmare, ponderea PIB-ului României în PIB-ul mondial a scăzut simțitor: de la 0,33% în anul 2008, la 0,25% în anul 2012, ceea ce înseamnă că țările lumii au evoluat semnificativ mai repede decât noi.
Dacă politicienii ultimelor două decenii ar fi luat deciziile economice corecte, am fi avut un nivel de trai de cel puțin trei ori mai mare decât în prezent. Interesele meschine, cumetria, hoția și incompetența își dau în continuare mâna în fruntea țării.
Ponderea exporturilor românești în exporturile mondiale a scăzut la 0,3% în anul 2012, comparativ cu 0,31% în anul 2008, conform ultimelor date disponibile ale UNCTAD. În schimb, la nivelul UE, situația s-a îmbunătățit ușor: exporturile românești reprezintă 1% din totalul exporturilor europene în anul 2013, față de 0,8% în anul 2008.
Pe de o parte, asistăm la creșterea ușoară a industriei românești în industria europeană, de la 1,5% în anul 2008 la 1,9% în anul 2013; în schimb, ponderea agriculturii românești în agricultura europeană a scăzut la 4,1% în anul 2013, față de 4,8% în anul 2008.
O analiză lucidă asupra regreselor majore în competitivitatea economică a României ar trebui să vindece autismul politic. România a pierdut 8 poziții în clasamentul global în ultimii 6 ani. Indicatorul competitivității globale a rămas la 4,1 puncte atât în anul 2008, cât și în anul 2014, dar România a coborât de pe locul 68 în anul 2008 până pe locul 76 în 2014, ceea ce înseamnă că țările lumii au evoluat semnificativ mai repede decât noi.
– Cel mai grav semnal dat de Raportul de competitivitate globală este în cazul poverii administrative, unde indicele s-a diminuat de la 3,4 puncte în anul 2008 la 2,8 puncte în anul 2014 și a coborât România de pe locul 54 până pe locul 127 în lume.
– În cazul independenței justiției, indicele s-a diminuat de la 3,3 puncte în anul 2008 la 2,8 puncte în anul 2014 și a coborât România de pe locul 88 până pe locul 114.
– De asemenea, țara noastră se poziționează mai slab în anul 2014 decât în anul 2008 la încrederea în politicieni (locul 141 în 2014, față de locul 106 în 2008).
– Indicele privind protecția proprietății intelectuale s-a diminuat serios în această perioadă, coborând România de pe locul 64, ocupat în anul 2008, până pe locul 110 ocupat în prezent.
– Calitatea infrastructurii rutiere din țara noastră a scăzut, motiv pentru care România a coborât în clasament de pe locul 126 pe locul 145 în perioada 2008–2014.
– Calitatea sistemului educațional s-a diminuat, coborând România în clasamentul global de pe locul 71 pe locul 99 în aceeași perioadă.
– Intensitatea competiției pe piața locală a scăzut, astfel că România a coborât până pe locul 115 în clasament la acest indicator în anul 2014, față de locul 86, ocupat în anul 2008.
– Eficiența politicii antimonopol s-a diminuat, iar România a coborât pe locul 113 în anul 2014, față de locul 64 ocupat în 2008.
– Exodul creierelor din țara noastră a crescut, astfel că România a coborât în clasament și la acest indicator, de pe locul 102, ocupat în anul 2008, până pe locul 138, în anul 2014.
– Accesul la credite s-a diminuat din 2008 și până în prezent, motiv pentru care țara noastră a coborât în clasament la acest indicator de pe locul 56, ocupat în anul 2008, până pe locul 78, în anul 2014.
– Capacitatea de inovare s-a micșorat în perioada 2008–2012, coborând România de pe locul 58, în anul 2008, pe locul 90, în anul 2014. Indicele cheltuielilor companiilor cu cercetarea-dezvoltarea a scăzut, coborând România de pe locul 74, în anul 2008, până pe locul 104, în anul 2014, la acest capitol. Colaborarea între universități și industrie în cercetare-dezvoltare a înregistrat o ușoară creștere a indicelui, dar progresul altor țări la acest capitol a coborât România de pe locul 72, în anul 2008, până pe locul 88, în anul 2014.
Să faci afaceri în România a devenit tot mai greu.
Ușurința de a face afaceri a coborât România de pe locul 47, ocupat în anul 2008, până pe locul 73, ocupat în anul 2014. În UE ne poziționăm în prezent pe locul 24, înaintea Italiei, Greciei, Croației și a Maltei, conform raportului Doing Business.
– Ușurința înființării unei noi firme – locul 60 din 189 în 2014, față de locul 26 din 181, ocupat în 2008. Înființarea unei afaceri necesită în prezent în medie cinci proceduri, durează 8,5 zile, costă 2,4% din venitul mediu pe locuitor și necesită un capital minim de 0,7% din venitul mediu anual pe locuitor.
– Ușurința de a obține autorizația de construcție – locul 136 din 189 în 2014, față de locul 88 din 181, ocupat în 2008. Obținerea unui permis de construcție presupune astăzi 15 etape, 287 de zile și costă 71,2% din venitul mediu pe locuitor.
– Ușurința de a închide o firmă – locul 99 din 189 în 2014, față de locul 85 din 181, ocupat în 2008. Rezolvarea unei insolvențe durează în prezent 3 ani și 4 luni, costă 11% din valoarea bunurilor firmei, iar rata de recuperare pentru creditori este de numai 30%.
– Plata taxelor – locul 134 din 189 în 2014, față de locul 146 din 181, în anul 2008. Firmele au de efectuat 39 de plăți pe an și sunt necesare 8,3 zile pentru achitarea taxelor.
În fine, singurul indicator la care putem observa un progres de șapte poziții în clasamentul global este indicele libertății economice. Acesta a crescut de la 61,7 în anul 2008, la 65,5 în anul 2013, urcând în clasamentul mondial de pe locul 69 până pe locul 62 în această perioadă.
*
„În România, turismul este tratat turistic. PDL susține uniformizarea TVA-ului la 9%, atât pentru serviciile de cazare, cât și pentru cele de masă”
Turismul în România deține o pondere de 2% din PIB în anul 2013, mult mai redusă în comparație cu alte țări din
regiune. Turismul în Bulgaria reprezintă 3,6% din PIB, 4% din PIB în Ungaria și 2,8% din PIB în Cehia.
Realitatea? Da, avem turism balnear, turism rural, potențial etnografic și folcloric de mare originalitate și autenticitate, însă nu avem turism. Turismul este tratat turistic, este o călătorie de weekend; nu este tratat economic, în termeni de rentabilitate. În fiecare an sunt repetate aceleași cauze care împiedică dezvoltarea sectorului turismului din România la adevăratul potențial: infrastructura inadecvată de transport și hotelieră și lipsa personalului calificat în domeniu, ca urmare a emigrării personalului calificat și a unui număr insuficient de absolvenți cu pregătirea necesară, după cum semnalează un studiu al PricewaterhouseCoopers din anul 2012. Sectorul turismului a resimțit din plin efectele crizei – manifestate prin reducerea drastică a numărului de turiști și a veniturilor obținute –, dar oportunitățile existente și capacitățile de dezvoltare fac din acest domeniu un posibil nucleu, în vederea creșterii sustenabile și dezvoltării durabile a economiei românești.
România a rămas mult în urma țărilor învecinate în ceea ce privește dezvoltarea turismului. Înregistrăm numai 383 de turiști la mia de locuitori, de două ori mai puțin decât bulgarii și de 3,4 ori mai puțin decât cehii.
Bulgaria ne bate cu 4-0 la fiscalitatea în domeniul turismului:
– Deși ambele țări aplică o cotă unică pentru impozitarea profitului, aceasta se ridică la 16% în România și la 10% în Bulgaria.
– TVA este de 24% în România și de 20% în Bulgaria. – În România, munca este impozitată cu 86% din salariul net, în timp ce în Bulgaria cu doar 43%, exact la jumătatea valorii din România.
– Facilități fiscale: Bulgaria are TVA-ul de 9% uniformizat pentru toate serviciile hoteliere, în timp ce România acordă această facilitate doar pentru serviciile de cazare.
Cu toate că fiscalitatea este mai redusă în Bulgaria, gradul de colectare a veniturilor din anul 2013 este în favoarea bulgarilor, care au înregistrat venituri la buget de 37,9% din PIB, față de 32,9% din PIB în România.
Ritmul de creștere a turiștilor a scăzut drastic în ultimii ani, ca urmare a lipsei măsurilor de sprijin în sectorul turismului.
Numărul total de turiști care au vizitat România a crescut chiar și pe timp de criză, în perioada 2010–2013, însă ritmul de creștere a scăzut vertiginos, de la 16% în anii 2010–2011 la numai 3,5% în perioada 2012–2013, ceea ce nu dovedește decât lipsa de interes a Guvernului pentru acest domeniu. Creșterea numărului de turiști în perioada 2010–2013 este rezultatul inerțial al măsurilor luate în perioada 2010–2011, iar diminuarea ritmului de creștere este cauzată de inexistența unor noi măsuri de sprijinire a turismului. Mai mult, în luna ianuarie 2014, numărul de vizitatori străini a scăzut cu 1,8% față de aceeași lună a anului anterior.
Nevoia de sprijin a întreprinzătorilor din turism este încă ignorată de actualul Guvern. Suportul statului pentru dezvoltarea produselor turistice și promovarea serviciilor turistice a scăzut cu aproape 20% în anul 2014 față de anul anterior, la 1,1 milioane de lei. Recent, din Programul Guvernului Ponta 3 au fost eliminate complet facilitățile fiscale care susțin în mod direct turismul și care erau prevăzute în Programul de guvernare lansat în decembrie 2012.
În aceste condiții, în ianuarie 2014, sosirile în structurile de primire turistică cu funcțiuni de cazare s-au diminuat cu 0,4%, iar înnoptările au scăzut cu 2,3% față de aceeași lună
a anului anterior. Justificarea fostului ministru pentru IMM-uri și turism, Maria Grapini, pentru această situație a fost incredibilă: „N-am avut zăpadă.” În condițiile în care România are un potențial turistic ridicat și unic între țările europene: turism balnear, turism rural, potențial etnografic și folcloric de mare originalitate și autenticitate, o astfel de justificare este impardonabilă.
În plus, angajații din domeniul hotelier primesc cel mai mic salariu mediu net din România, de numai 972 lei în ianuarie 2014. Grav este că salariul din turism scade continuu ca pondere din salariul mediu net la nivel național, de la aproape 60% din salariul mediu net la nivel național în luna iulie 2011 la nici 54% din salariul mediu net la nivel național în decembrie 2013.
PDL consideră că sectorul turismului reprezintă o ramură de bază a economiei, cu multiple efecte benefice pentru întreaga societate: de la crearea de locuri de muncă, realizarea de investiții, creșterea cererii pentru bunuri și servicii din partea turiștilor și până la dezvoltarea infrastructurii pentru zonele de interes. De aceea, solicită Guvernului să acționeze pentru uniformizarea TVA-ului la 9% atât pentru serviciile de cazare, cât și pentru cele de masă (din hoteluri, stațiuni și zone turistice), așa cum se practică în toate țările europene.
Acest discurs nu este încă acoperit de analiza de discurs (acoperire curentă: 2020 →). Vezi metodologia.