Tudor Ciuhodaru

## „Să nu ucizi!”

Procentul din PIB pentru cheltuieli cu asistența socială al României este la jumătate din media țărilor membre ale Uniunii Europene, și asta raportat la unul dintre cele mai mici PIB-uri din Uniunea Europeană. În condițiile de criză economică prin care trece România, cheltuielile cu asistența socială nu trebuie să scadă, deoarece numărul persoanelor defavorizate este în creștere din cauza situației economice în care ne aflăm.

Deoarece dezvoltarea de servicii sociale pentru persoane cu dizabilități a fost ultima prioritate a guvernelor succesive ale României, iar la acest moment nu există decât în foarte mică măsură astfel de servicii, a reduce indemnizațiile înseamnă a condamna persoana cu dizabilități la a rămâne la mila familiei, a rudelor sau a fi abandonată în sistemul public de protecție socială.

În condițiile în care politica guvernelor de până acum a fost aceea de a stimula angajarea membrilor familiei ca asistent personal al persoanei cu handicap grav în detrimentul formării și angajării de asistenți personali profesioniști, măsurile preconizate referitoare la retribuirea și angajarea asistentului personal al persoanei cu handicap grav sunt nerealiste.

Persoanele cu dizabilități sunt una dintre cele mai defavorizate categorii sociale din România. Doar 1% din persoanele adulte cu dizabilități mentale au un loc de muncă. Accesibilitate, incluziune, locuri de muncă pentru persoane cu dizabilități sunt mai mult concepte teoretice decât realitate în România zilelor noastre.

Speram ca măcar în al doisprezecelea ceas cineva, acolo sus, să-și amintească faptul că „Să nu ucizi!” este o poruncă.

*

## „Stimulentele, Viagra puterii”

Ca de obicei, guvernanții, _in corpore_ sau fiecare pe ministerul lui, se ocupă cu lansarea de fumigene. Recenta declarație a ministrului sănătății privind acordarea de stimulente pentru cei de la Casa de Asigurări de Sănătate și minister are rolul, în primul rând, să încerce să liniștească adevărații truditori pe lefuri de mizerie din aceste instituții, pentru a preveni repetarea fenomenului de la finanțe, nu de alta, dar nu are SPP-ul atâția generali câți s-ar putea să aibă nevoie în cazul generalizării nemulțumirilor, iar pe de altă parte să ne anunțe că se vor da niște stimulente... dar nu la toți. La cei care merită... adică la cei colorați corespunzător și aliniați la comanda cui trebuie. Bineînțeles că stimulentele vor fi acordate după bunul-plac al unor șefi după criterii doar de ei știute.

Suntem solidari cu truditorii din Casa de Asigurări de Sănătate și ministere, ce au ajuns să aibă salarii la limita subzistenței. Ministrul le promite stimulente, dar nu se știe când le va da, pentru că ministerul are alte priorități „legislative”, uitând că face parte din Executiv și că singurul său rol este cel de a rezolva problemele din sănătate.

Câțiva vor primi cândva cel mult câteva firimituri de la vreun latifundiar aflat la conducerea vreunei CJAS. Adevăratele stimulente se vor acorda probabil celor care împart banii puțini din sănătate în funcție de apartenența politică sau de interes, sau poate spre subvenționarea spitalelor private, în detrimentul celor la care avem cu toții acces.