Vasile Popeangă

„Să punem Externele la muncă!”

În Uniunea Europeană se întrevede o revenire a recesiunii. Deocamdată, România, chiar dacă va avea parte, conform previziunilor, de o creștere mică, va fi, totuși, o creștere. Comparativ cu multe state europene care vor avea alegeri interne, noi ne-am terminat pârjolul electoral, putând acum să ne ocupăm de creșterea economiei. Cum suntem însă, în bună măsură, prizonierii relațiilor comerciale cu Uniunea Europeană, dacă lor nu le va fi bine, acest lucru se va răsfrânge și asupra economiei românești, deci, implicit, asupra traiului de zi cu zi al omului de rând. În plus: multe familii sunt dependente de banii trimiși de membrii lor care muncesc în Uniunea Europeană, deci se poate presupune că inclusiv aceste familii vor fi afectate. O posibilă soluție o reprezintă ceva ce noi am uitat de multă vreme...

Din păcate, luându-ne după unele țări care își trimit ambasadori nu din rândul bunilor profesioniști ai relațiilor externe, ci dintre cei care s-au străduit _en gros_ la campaniile electorale ale președintelui sau dintre apropiați ai acestuia, am ajuns în situația de a avea în ambasadele noastre de peste hotare o grămadă de oameni care au avut de ales între a-și petrece concediul pe Coasta de Azur sau a fi ambasador, consul ori atașat prin zone la fel de pitorești, unde să poată beneficia măcar patru ani de o „binemeritată” relaxare, cu familie cu tot.

Consecința? Foarte mulți cetățeni români, care au făcut apel la serviciile ambasadelor și consulatelor românești, s-au plâns de serviciile execrabile ale salariaților și de birocrația fantastică practicată de aceștia. Nu rareori este mai ieftin și mai rapid să vii în țară, să-ți rezolvi problema și să te întorci decât să apelezi la „serviciile” ambasadelor ori consulatelor noastre. Și, atunci, dacă pentru câteva hârtii banale îți trebuie decenii și vapoare de răbdare, ce să mai ceri de la ambasadori, consuli ori atașați? Păi... poate să-și facă bine treaba pentru care au fost trimiși acolo?

De exemplu, s-ar putea începe cu terminarea vacanței cu burta la soare și trecerea la treabă... Pe vremea lui Ceaușescu, nu exista ambasadă ori consulat care să nu aibă un atașat comercial care se ocupa, printre altele, și cu schimburile comerciale dintre România și țara în care erau acreditați. Ce ne împiedică pe noi să înțesăm ambasadele și consulatele cu astfel de funcționari, dar niște profesioniști, nu sinecuriști? Putem să le fixăm niște obiective comerciale, ca să nu le zicem „planuri de contractări”, pe care trebuie să le urmărească și să le îndeplinească, astfel încât, pe de-o parte, să dezvoltăm comerțul exterior, dând un impuls exporturilor, iar pe de altă parte, să ne rupem dependența, ajunsă la un nivel absurd, de Uniunea Europeană!

Pe Terra există și alte zone decât cea din Europa. Să ne amintim ce influență aveam în Orientul Mijlociu. După 1989, am fost scoși din zona petrolieră a Asiei ca niște amatori, chiar de sora noastră mai mare, de gintă latină!