Marcu Tudor

Să-și pună cravata și e înaintea mea, dar așa cum arată nu prea e elegant să vină înaintea mea, că mă fac de râs! Fiecare spune ce consideră despre modul în care ne comportăm și arătăm ca parlamentari. Suntem exemplu pentru... iată, era o mulțime de copii pe acolo și nu întotdeauna suntem exemplu pozitiv. Trec peste asta.

Dacă ar fi să ne uităm prin legile altor țări mult mai democrate, mai dezvoltate decât noi, multe astfel de legi ne-ar provoca râsul, dar pentru ei sunt foarte importante și le-au acceptat și se comportă pentru respectarea lor. Există și la noi oameni care râd și spun că sunt aberații, niște legi pe care ei nu le înțeleg sau consideră că noi avem numai o calitate, să facem așa, ceva vag, care nu e important, nu trebuie să dăm leafă mai mare la unul că facem discriminare, nu trebuie să interzicem tutunul, drogul, cafeaua și, corespunzător lor, alimentele care conțin astfel de substanțe nocive, pentru că intervenim, știu eu, în comerțul liber. Abia asta este aberație! Noi nu suntem aici să jucăm cartea industriașului, e și ăla, nu-i port eu de grijă. Are și el legile prin care trăiește și câștigă bani mulți, dar nu pe seama copiilor noștri.

Ca atare, eu nu știu de ce domnul președinte n-a pus, probabil are justificat argumentul, dar nu l-am înțeles, de ce n-a pus-o la vot pentru retrimitere la comisie și a pus-o aproape pe discuții pe fond.

Susțin nu numai că nu e aberație să interzicem anumite lucruri în școli... Și bătaia, acasă-i permisă, în școală nu-i permisă. Vreți să vă dau o sumă de astfel de interziceri prin școli sau chiar în Parlament? Păi de ce e pusă legea? Legea însăși interzice, nu există o lege care permite, decât într-un corolar al primei impuneri a interzicerii. Toate legile interzic,

pe toate ar trebui să le anulăm dacă noi ne opunem democratic unui concept prin care legea este obligatorie pentru toată lumea.

Ca atare, eu supun atenției dumneavoastră dorința de a fi retrimisă la comisie și nu sunt de acord că mai binele e răul binelui, pentru că așa niciodată nu mai trimitem la comisie nimic pentru îmbunătățire, să nu cumva să zicem că stricăm ce am făcut. Păi nu stricăm, noi o trimitem să facem mai bun. De ce să aștept să văd cum își face efectul legea asta și cine știe peste câți ani, timp în care se pot întâmpla multe în sănătatea copiilor noștri, s-o îmbunătățesc, când eu văd acum ce trebuie să îmbunătățesc. Nu ne grăbește nimeni s-o facem acum, putem s-o facem și peste două săptămâni.

De aceea, eu aș zice să nu mai pierdem timp cu retorica aceasta de prost gust a unora dintre noi, ca să dea bine nici nu știu cui, conștiinței lui, că vorbește frumos în fața auditoriului, și să facem propuneri într-adevăr aberante. Alea de retrimitere la comisie și de acceptare ulterioară a acestor propuneri legislative nu sunt propuneri aberante, ci, din contră, perfect justificate pentru sănătatea familiei mele, cum era reclama aceea, și chiar așa și este.