Ion Mocioalcă

„«Salt-în-bancul” Lăzăroiu cerșește săpun, șampon și pastă de dinți...”

România, cenușăreasa Europei, rămâne, din păcate, în topurile rușinii atât în ceea ce privește subiectele relatate de presa internațională – suntem cap de afiș la rubrica „numai în România e posibil” –, cât și în ceea ce relevă studiile efectuate de diverse institute, campanii de piață, mai recent, analiștii arătând că deși au salariile cele mai mici, românii sunt nevoiți să plătească cele mai mari prețuri din Europa pe pastă de dinți, șampon și săpun. În acest timp, Băsescu trâmbițează ceva despre o solidaritate numai de el știută, una în care mârlănia face legea, iar spălatul pe dinți nu e necesar, dovadă, duhoarea ce răzbate dinspre ambele palate.

Prioritățile românilor sunt: dorul de normalitate, respectarea dreptului la viață, respect și seriozitate, implicare în tot ceea ce presupune șansă pentru cei tineri, egalitate de șansă, nevoia de claritate, nevoia de schimbare, siguranța zilei de mâine, nicidecum să-și prelungească agonia ascultând profețiile de doi bani ale sfetnicilor Cotroceniului sau realitățile fardate-n spoieli ieftine de către dudui certate cu moralitatea.

După ce ANAF – agentura nababului à-la-Blejnar-făcătură –, la ordinul duduii cu apucături de Elena Ceaușescu și-a arătat colții ziariștilor în încercarea de a pune botniță presei, considerată ostilă puterii și vinovată a refuza să intoneze ode re-numitei blondine, deși Cristian Preda a recunoscut amar „ne-am făcut de râs” cu grăbita așa-zis regionalizare, totuși, premierul Băsescu nu cedează și, într-un nou exces de putere, se întâlnește la ceas de taină cu Sebi. Noua găselniță, dezbinarea, zic ei. Îndreaptă previzibil armele golăniei și mitocăniei împotriva liderilor opoziției. Atacuri la persoană, science-fiction, bălăcăreală ieftină, orice numai să puncteze, astfel își hăhăie-n barbă cel care numai ca șef al statului nu se comportă.

Românii nu au timp și nici urechi, nici de naivitate nu mai pot fi suspectați de „ielitele” cotrocenisto-securiste, încât să dea crezare „salt-în-bancului” Lăzăroiu, specialist în zvonistică cu damf marinăresc de Anvers și care chiar se crede meșter în arta manipulării. Sebi Lăzăroiu a devenit râsu’-plânsu’, demn de cel mult milă, nedemn de ce a fost odată...

Scenariile cu care „iese pe piață” Sebi, trombonul Cotroceniului, sunt limpede falsificări ale unor date, evenimente, fapte și au ca unic scop tentativa de a crea zâzanie în rândurile celei mai puternice forțe, de a zdruncina ceea ce este coșmarul puterii, adică USL, Forța-EchilibrulÎnțelepciunea, în care românii cred cu tărie, pentru că românii s-au lămurit, s-au trezit din amorțeală și justificat vor schimbare, acum știind și încotro, și cu cine.

Sărmanul Sebi... Jonglează cu afirmații, acuzații nefondate și e prins trișând cu cărți măsluite, nu de către moguli, nu de către jurnaliști incomozi, nu de opoziție, cât mai ales de cetățenii țărișoarei amărâte, vigilenți la invențiile la care se pretează slugarnic Sebi, în încercarea de a spăla obrazul partidului căzut în dizgrație, PD, și de a șampona bubele de pe limba tovarășului Băsescu. Bietul Sebi Lăzăroiu a mai dat, iată, încă o dată cu stângul în dreptul și și-a pecetluit destinul cu mânuța lui, desigur, la ordin, dar cu aport de ingrediente cu de la el cetire, și evident că se va rostogoli de-a dura, iar cel care-l folosește, nimeni altul decât tătucul sub simbria căruia se află, îl va face una cu pământul curând. Lipsit de scrupule, Băsescu va apela la amnezie ca și-n alte dăți, uitând serviciile făcute de bietul Sebi, și se va descotorosi de ’mnealui. Nu că ar fi prima victimă a naivității. Nu și-a lăsat loc de bună ziua nici la ușile mult mai interesante ale sociologiei. Păcat de tinerețea sa terfelită de bunăvoie pe altarul a doi gologani și-al unor „succesuri” fără vreo perspectivă.