Sanda Maria Ardeleanu

„Salvați bisericile pictate din Bucovina!”

Nu este prima dată când vă semnalez unele probleme legate de conservarea monumentelor ce fac parte din Patrimoniul Mondial UNESCO și, mai ales, a celor din nordul Moldovei.

Aflate într-o confruntare firească cu factorii naturali, aceste bijuterii patrimoniale suferă un proces continuu de degradare, ceea ce impune o atenție sporită a autorităților în măsură să hotărască soarta lor.

În acest sens, salutăm semnalul de alarmă tras săptămâna trecută atât de presa locală, cât și de cea națională, în baza Raportului privind starea de conservare a monumentelor din județul Suceava înscrise în lista Patrimoniului Mondial, întocmit de Departamentul de monitorizare a monumentelor istorice din cadrul Muzeului Bucovinei.

Parcurgând raportul, am apreciat existența unui document la care ne putem raporta și pe care îl putem considera un punct de plecare în continuarea demersurilor dedicate salvării unor monumente ce ar trebui cunoscute de fiecare român: Arbore, Humor, Moldovița, Pătrăuți, Probota, Sfântul Ioan cel Nou de la Suceava, Sucevița și Voroneț.

Nu cred că cineva poate ignora potențialul turistic al zonei și nici eforturile depuse în ultimii ani de autoritățile locale și județene, de Ministerul Culturii și Patrimoniului Național, Ministerul Dezvoltării Regionale și Turismului pentru promovarea Bucovinei și, implicit, a bisericilor cu pictură murală înscrise în Patrimoniul Mondial UNESCO. Nu au fost

deloc puține resursele de care au beneficiat aceste monumente, dar e nevoie de mult mai mult: e nevoie de măsuri noi și de intervenții permanente, de specialiști, de departamente specializate în monitorizarea monumentelor istorice, și aici îmi permit să dau exemplul Consiliului Județean Suceava, care a înființat această structură funcțională în cadrul Muzeului Bucovinei.

Problemele grave cu care se confruntă acum cei care au în întreținere aceste monumente – agenți biologici, infiltrații, trepidații, potențiale incendii – impun o viteză de reacție mult mai mare în lupta pentru conservarea acestui patrimoniu. La propunerile specialiștilor privitoare la implementarea unor sisteme electronice centralizate de monitorizare a parametrilor de microclimat, poluare și trepidații, trebuie răspuns imediat și acționat de urgență. Cum toate aceste mecanisme costă, ar fi recomandată crearea unui fond de urgență pentru lucrări de restaurare și conservare, în scopul salvării monumentelor aflate în pericol.

Sunt conștientă de faptul că și din punct de vedere legislativ se poate face mai mult. Principiul descentralizării trebuie aplicat curajos și în cultură, dar pentru aceasta e nevoie ca autoritățile locale să dispună de un cadru legislativ care să permită implicarea financiară. Mediul privat trebuie impulsionat să susțină cultura în schimbul unor beneficii fiscale. Aici trebuie să intervenim cu măsuri și modificări ale legislației actuale, pentru ca cei ce pot investi să fie motivați să se implice și în actul cultural, a cărui vulnerabilitate devine extrem de periculoasă pentru însăși păstrarea identității noastre naționale.