Monitorul Oficial·Partea II·Camera Deputaților·16 noiembrie 2010
Dezbatere proiect de lege · Trimis la votul final
Neculai Rățoi
Discurs
## „Sănătate pe șpagă”
Anul acesta s-a vorbit mult despre introducerea sistemului de coplată în sănătate. Este una dintre măsurile discutabile ale guvernării PDL-iste care se concentrează pe detalii atunci când întregul sistem medical este în colaps, pentru că, în loc
să reformeze sistemul înlăturând șefii de spitale numiți politic și înlocuindu-i cu administratori eficienți, în loc să ofere medicilor condiții de muncă și de trai, guvernanții consideră important ca oamenii să plătească mai mult decât fac deja prin contribuțiile de asigurări sociale. Coplata va avea însă efecte tragice asupra populației. Majoritatea românilor va evita să mai meargă la doctor, de teamă că trebuie să plătească. Ne vom trezi cu mii de bolnavi cronici, cu oameni care aleg pâinea, în detrimentul sănătății. Guvernanții au lăudat această măsură, susținând că ea va înlătura șpaga. Puțin probabil. Oamenii nu dau șpagă pentru că nu plătesc suplimentar, ci dau șpagă pentru a fi tratați omenește, pentru a se acorda timp și importanță problemelor medicale pe care le au.
Sistemul sanitar român ascunde numeroase probleme. Pe cele de curățenie, administrare, aprovizionare și, uneori, profesionale le vedem cu ușurință, însă după ușile închise se fac adevărate afaceri de către cei numiți politic, mână în mână cu furnizorii de materiale și medicamente. Șpaga din spitale nu se reduce doar la „atenția” arătată medicului sau asistentei de către pacient, iar acesta este un lucru deosebit de grav, pentru că se pierd foarte mulți bani pe afaceri prietenești, bani care ar putea merge în echipamente, medicamente sau curățenie. Un raport al Băncii Mondiale arată că banii negri din sistemul medical românesc însumează peste 300 de milioane de euro anual. Imaginați-vă, doamnelor și domnilor, câte s-ar putea face cu acești bani! Puterea a început o așa-zisă luptă anticorupție, o așa-zisă luptă împotriva evaziunii, dar trece cu vederea evaziunea din sistemul sanitar și trece cu vederea afacerile propriilor săi acoliți.
Sănătatea a fost pusă mereu la zid, împreună cu educația. Procentele din PIB care s-au constituit buget la sănătate au fost printre cele mai mici dintre toate ministerele și cele mai mici la nivel european (cel puțin în 2009). Este evident că trebuie mai mulți bani și o strategie reală de reformare a sistemului medical, însă banii trebuie să vină mai întâi de la bugetul consolidat al statului, și mai apoi de la noi biruri puse pe veșnicul plătitor de taxe și impozite care este cetățeanul român.
Acum, când majoritatea specialiștilor alege drumul străinătății, când românii sunt afectați de economia în cădere, când spitalele sunt aproape de a intra în faliment, acum sănătatea are nevoie de mai multă atenție decât oricând. Sistemul sanitar bolnav trebuie tratat cu o infuzie de atenție, profesionalism și resurse financiare, altfel bolnavul se va prăbuși la pământ.
Acest discurs nu este încă acoperit de analiza de discurs (acoperire curentă: 2020 →). .