Stelică Iacob-Strugaru

„Sănătatea are nevoie de tratament!”

Cea mai virulentă opoziție și cele mai multe critici s-au îndreptat anul acesta către reformele demarate în domeniul sănătății.

Toți ne plângem că sistemul de sănătate e un dezastru, însă nimeni până acum nu s-a încumetat să schimbe ceva.

Un prim pas a fost făcut prin analiza oportunităților de comasare și reprofilare ale unor unități spitalicești, care fie nu mai corespundeau condițiilor septice, fie nu mai erau sustenabile din punct de vedere financiar sau al numărului de pacienți.

O altă etapă majoră va fi realizată anul acesta prin implementarea sistemelor informatice pentru urmărirea patologiei pacientului, prin introducerea cardului de sănătate.

Va fi un instrument care va salva cu siguranță mii de vieți, numai prin faptul că medicul curant va putea cunoaște istoricul fiecărui pacient, de la naștere și până la momentul intervenției, bolile avute în trecut, posibile alergii sau intoleranțe la medicamente, grupa sangvină etc.

De asemenea, prin cunoașterea permanentă a stării de sănătate a tuturor românilor, bugetul asigurărilor de sănătate va fi dimensionat corespunzător, evitându-se lipsa fondurilor pe sfârșit de an sau chiar și bine-cunoscuta fraudă din domeniul medicamentelor.

Nu spun că aceste măsuri ar rezolva definitiv problemele din sănătate, însă s-ar face pași uriași către eficientizarea cheltuirii banilor publici.

Rămân în continuare de rezolvat probleme extrem de dificile, care privesc managementul financiar și logistic al unităților sanitare și mai ales managementul resurselor umane.

Prea mulți slujitori ai sistemului de sănătate au ales să migreze în țările Uniunii. Dacă majoritatea am fi înclinați să credem că ei nu se vor mai întoarce vreodată, vă garantez că, atunci când condițiile de exercitare a profesiei medicale și nivelul de salarizare se vor ameliora, ei vor reveni acasă.

Ce doresc să vă mai spun este că politica de sănătate trebuie să-și schimbe accentul de pe aspectul preponderent curativ, către cel preventiv.

Astfel, instituirea obligativității asiguraților de a efectua periodic, la trei sau șase luni, analize preventive, ar minimiza costurile viitoarelor intervenții și ar preveni accentuarea efectelor unor boli potențiale. Or, cum o lege fără de sancțiune nu are putere, cei care nu efectuează analizele obligatorii ar putea fi constrânși să plătească costul tuturor intervențiilor din anul respectiv.