Viorel Hrebenciuc

„Sănătatea este un drept”

În ultimii ani, sistemul de sănătate românesc a înregistrat, aproape neîntrerupt, disfuncționalități generate fie de lipsa de fonduri suficiente, fie de prostul management, de excesul de achiziții sau de îndepărtarea profesioniștilor din zonele de decizie. În pofida tentativelor succesive de reformă, sistemul a rămas la fel de neperformant, recenta criză a medicamentelor necesare în asistența oncologică reprezentând nu excepția, ci, din păcate, aproape o regulă pentru un sistem sanitar din ce în ce mai șubred.

Este inadmisibil și incredibil că nicio persoană nu a fost trasă la răspundere pentru o situație care, în orice țară a Uniunii Europene, ar fi fost considerată cel puțin inacceptabilă. Bolnavilor nu li s-au oferit, de către cei îndrituiți, nici măcar niște scuze plauzibile ori demisiile celor incompetenți, ci doar motivații cvasifanteziste, referitoare la inexistența unei crize în alimentarea cu medicamente a bolnavilor încadrați în programul oncologic. Acestora numai că nu li s-a spus: „Nu există o situație extraordinară, ceea ce vedeți e doar incompetența care a ieșit la suprafață, până când și dacă reușim să remediem, e posibil să se mai întâmple, încercați și alte remedii alternative”. Sună cinic și incredibil, însă reflectă realitatea, o realitate în care zeci de mii de oameni cu afecțiuni incurabile luptă zi de zi pentru supraviețuire.

A veni cu motivația unor „disfuncționalități” chiar și atunci când Societatea Națională de Oncologie avertizează că de pe piața românească lipsesc în acest moment 40 de medicamente vitale pentru bolnavii de cancer, deși sunt trecute în ghidurile Ministerului Sănătății, reflectă amatorism și incapacitate în găsirea soluțiilor adecvate. Este și o consecință a desființării Agenției Naționale de Programe, cea care avea competența elaborării și derulării programelor naționale de sănătate, inclusiv a celor de oncologie. Urmarea: gestionarea amatoristică a acestor programe, cu urmări dintre cele mai tragice pentru oameni. Se impune deci

adoptarea unor măsuri care să corecteze deciziile ilogice sau imobilismul guvernamental păgubitor.

Trăgând linie, după trei ani de zile de reformă a sistemului sanitar după diverse modele, vedem că singurele lucruri certe sunt: haosul din sistem, lipsa managementului profesionist al programelor, dispariția medicamentelor de pe piață, lipsa fondurilor pentru programele suportate de stat, demotivarea importatorilor fără a pune în loc ceva viabil și politizarea deciziilor din sistem. Din păcate însă rezultatele le simt oamenii, și nu autoritățile.